„Planul  Kalergi”  și baba mioritică

Prin anii '30, Richard Coudenhove Kalergi mărturisea în cartea Idealismul practic că  „omul viitorului va fi de rasă mixtă. Rasele și clasele de astăzi vor dispărea treptat ca urmare a eliminării spațiului şi timpului. Rasa eurasiatică-negroidă va fi rasa viitorului, similară la aspect cu vechii egipteni şi va înlocui diversitatea popoarelor și indivizilor. (…) Ne-am propus să transformăm europenii într-o rasă metisă”. De atunci  a trecut aproape un secol și planul contelui, el însuși  un produs al metisajului (1) , este pe cale să se înfăptuiască. Fiindcă, de pildă, eseistul Jean-Paul Gourévitch se folosește de date concrete când susține că „schimbarea populației este incontestabilă. Am luat ultimele cifre oficiale – cele ale Oficiului Francez pentru Imigrație și Integrare. În Franța, există 11% dintre imigranți în sensul deplin al cuvântului, adică oameni născuți într-o țară străină din părinți străini. Dacă adăugăm descendenții direcți, indiferent dacă provin din părinți străini sau dintr-un cuplu mixt, ajungem la 24%. Aceasta este o proporție mult mai mare decât orice s-a înregistrat în trecut.” (2)  Deși nu am la îndemână statistici la zi (3), bănuiesc că și în Belgia, Elveția  sau în Olanda lucrurile stau cam la fel. Anglia nu-i departe nici ea, ca și Austria, Spania și  Germania ori țările scandinave, doar Italia rezistă încă noii scrânteli a omenirii - înlocuirea popoarelor autohtone din Occident cu imigranții din Africa de Nord și din Orientul Apropiat. Cum altfel, de vreme ce ISESCO, organizație care include  54 de țări (echivalentul musulman al UNESCO), pretinde pur și simplu „că francezilor trebuie să li se dea o educație bilingvă franco-arabă, nu numai pentru cei care provin din imigranți, ci și pentru cei care sunt descendenții autohtonilor.

Ei spun că acest lucru le va permite francezilor să-și înțeleagă mai bine colegii” ? (4) Aidoma declarase, în urmă cu trei ani, de pe un platou de televiziune, și Nicolas Sarkozy: „Obiectivul, și asta va face să se vorbeasca mult, obiectivul este de a face față (de a accepta) provocării metisării, provocarea metisării pe care ne-o adresează secolul XXI. Nu este o alegere, este o obligație, un imperativ; nu putem face altfel, decât cu riscul de a ne confrunta cu probleme considerabile. Noi trebuie să ne schimbăm, deci o să ne schimbăm. O să schimbăm peste tot în același timp: în întreprinderi, în administrație, în educație, în partidele politice. Și o să ne punem obligații de realizat. Dacă acest voluntarism republican nu funcționează, va trebui atunci ca Republica să treacă la metode și mai constrângătoare.” Un filosof celebru, Alain Finkielkraut, îi ținea isonul, justificând prin statura-i intelectuală impozantă noul crez politic: „Metisarea  celebrează numele celuilalt. Se spune că este mult mai bună decât asimilarea.”  

O diversiune catastrofică a extremei-drepte, cu origini în vechea teorie a  purificării societății  de elementele alogene!  ricanează adversarii dinspre  stânga ideologică (5) . Numai că scriitorul Renaud Camus  nu se sfiește să pună degetul pe rana sângerândă a „Bătrânului Continent”:  „Este foarte simplu: Aveți un popor și, aproape dintr-odată, în  decurs de o generație, aveți în locul acestuia unul sau mai multe neamuri înlocuitoare. Este transpunerea în realitate a ceea ce la Bertold Brecht părea o butadă: «schimbarea poporului». Marea Înlocuire (Le Grand Remplacement), schimbarea poporului, pe care o face posibilă doar Marea Deculturalizare, este fenomenul cel mai  considerabil din istoria Franței de secole încoace și, probabil, dintotdeauna. Un popor care își cunoaște clasicii nu se lasă aruncat fără să se opună la gunoiul istoriei. Cultura îndobitocirii, industria uitării, pusă tot mai mult în asociere cu industria amuzamentului, favorizează uniformizarea, la nivelul cel mai de jos, a maselor.” Conaționalul său, eseistul Jean-Paul Gourévitch observă: „Nu aș vorbi despre conspirație. Renaud Camus recunoaște și el: nu există un păpușar care să tragă sforile sau zece persoane care să se întâlnească într-un colț pentru a destabiliza (țara n.m.). Pe de altă parte, dacă nu există nicio legătură, există convergențe.” (6)  Strâmb din nas, sunt destui care își asumă rolul de eminențe cenușii ale actualului „genocid alb”. Peter Sutherland (poreclit „Părintele Mondializării”, ex-președintele Băncii Goldman Sachs și președinte pentru Europa al „trans-atlantic  policy net-work”, un grup de lucru ce  urmărește „să creeze imperiul comercial euroatlantic, patronat de capitalul cosmopolit anglo-saxon” (7)), de exemplu, nu-și ascunde gândurile maladive: „Uniunea Europeană trebuie  să facă tot  ce-i stă în putință pentru a distruge omogenitatea internă  a națiunilor europene!” (8)

  Așadar, lucrurile sunt extrem de clare, „Planul Kalergi” nu-i o intoxicare, ci ditamai scenariul unei realități premeditate cu cinică meticulozitate de o elită supranațională lipsită de scrupule. Mârșava conspirație a devenit posibilă azi, când, vorba fostului premier al Franței în perioada interbelică André Tardieu, „precum libertatea și egalitatea, suveranitatea  poporului nu este decât o altă iluzie. Ale noastre așa-zise democrații nu sunt nimic altceva decât niște carnavaluri  politice”. Doamne, și cum se mai scălâmbăie profanii-figuranți, acești „grăbiți ai timpurilor moderne.” (9)

Să nu fim într-atât de orbi, de naivi, și să  ne prefacem că  milioane de imigranți africani pătrunși  în Vest sunt o scorneală  a unor minți bolnave. Desigur, nu împărtășesc pe de-a-ntregul premoniția apocaliptică a lui Mihai Șerban, dar merită să luăm aminte la îngrijorarea sa: „După o etapă de grație în care musulmanii se vor  ocupa de culoarea și moștenirea culturală a popoarelor indigene..., vom asista la o operațiune grotescă în care noua autoritate va decreta obligativitatea regăsirii unui echilibru spiritual prin practicarea unei religii bazate pe contopirea  non-valorilor umaniste și a celor naturale și adorarea unui zeu pământesc. Noul cult va avea un rol pur manipulator, obiectul fiind condiționarea mentală și ideologică a supușilor republicii mondiale, funcția fiind asigurată deocamdată prin intermediul televizorului. În acest context de obligativitate, ne putem aștepta la înființarea unei miliții bisericești.(...) 

Musulmanii, care sunt la ora actuală injectați cu forța în Europa, vor fi folosiți ceva mai târziu la deteriorarea rasei și a identității populațiilor autohtone în mod ireversibil. Fiind amestecați și obligați să trăiască alături de o adunătură eteroclită, obișnuită cu mizeria și condițiile de precaritate,  potențialele rebeliuni și nemulțumiri ale europenilor de viță  (foștii creștini albi) vor putea fi ținute la un nivel ușor de  controlat. Practic, musulmanii vor forma un fel de miliție internă, care va înăbuși din fașă orice formă de rebeliune, neavând capacitatea și cultura necesară pentru a înțelege  natura nemulțumirilor revendicate de către populațiile indigene. După ce adunăturile eteroclite își vor îndeplini misiunile de compromitere și diluare a civilizației albe, musulmanii practicanți (islamiștii) vor fi obligați să se convertească noului cult... dacă nu se vor supune acestei cerințe, ceea ce este foarte probabil, atunci își vor încheia misiunea profetică  și vor fi condamnați la muncă silnică sau, după caz, exterminați!” (10)

Sigur, susținând o asemenea opinie riști să fii etichetat drept „incorect politic”,  antieuropean și rasist, „acest monstru lingvistic, programat să mijlocească terorismul intelectual.” (11)  Și în „teroarea gălăgioasă”  produsă de mass-media („aparatul principal de diversiune” (12 ), turma deculturalizată și manipulată te va linșa. De aceea, informația ajunsă la urechile consumatorului de toxine audio-vizuale va corespunde întotdeauna intereselor politico-economice personale ale patronilor. Nu-i o noutate, „elementul primordial pentru  controlul societății, strategia diversiunii constă în deturnarea  atenției de la problemele importante și de la mutațiile hotărâte de elită. Diversiunea are loc prin potopul continuu de informații fără nicio relevanță, combinată cu divertisment «reptilian». Strategia diversiunii este indispensabilă pentru a împiedica publicul să-și îndrepte atenția către adevăratele probleme sociale, politice, dar și de la descoperirile în domeniile științei, economiei, biologiei sau ciberneticii.” (13)  Vasăzică, „păstrați atenția publicului într-o distracție continuă, departe de problemele reale din societate, captivați de subiecte fără importanță. Păstrați publicul ocupat, ocupat, ocupat, cu lucruri fără niciun sens! Și înapoi la fermă cu celelalte animale” (14)  ! Și uite așa, gloata e menținută în ignoranță  și prostie, pentru a „nu-și dea seama de tehnologiile și procedeele psihologice folosite pentru controlul mintal și emoțional, care transformă masele descreierate... în  vaci de muls.” (15)

Iată de ce, în loc să se dezbată problemele serioase ale planetei, pseudo-jurnaliștii dâmbovițeni ne toacă  sadic cu „Monstrul din Caracal” și cu  alte subiecte de mahala isterică, fideli programelor celor patru „S”: spectacol (de divertisment), sex, sport și sânge. Adică, Europa arde și baba mioritică se piaptănă... De parcă am fi un cătun uitat la capătul pământului. 

Marian Nazat (www.mariannnazat.ro)