A fost deajuns ca ciobanii să-și agite talăngile și bâtele și să ia cu asalt clădirea Parlamentului, ca o lege abia aprobată, să necesite deja modificări. A fost răscoală în toată regula. Ca la Bobâlna, ce mai! Pai, ce credea „sfatul” țării, că suntem un popor de vânători sau de oieri? De-a lungul istoriei noi am compus aria „Corul vânătorilor” sau „Balada Miorița”? Pe vremuri, oastea lui Mircea cel Bătrân ori răzeșii chemați la arme de Ștefan cel Mare eu fost vânători sau ciobani? Fiii Vrâncioaiei, de exemplu, credeți că erau spilcuiți trăgători cu arcul sau oieri cu bâte grele? Erau ciobani, tată! Și nu le spunea nimeni când să nu ducă oile la pășunat și nici câți câini să aibă la stână. Ba, conform versurilor Baladei Miorița, întotdeauna mai era nevoie de un lătrător cu colți ascuțiți: „Stăpâne, stăpâne/Mai cheamă și-un câne...”. Pe lângă ceilalți cinci patrupezi paznici la oi!
Așadar, Guvernul a decis prin ordonanță de urgență să suspende aplicarea articolelor din Legea Vânătorii, care făcea referire la numărul de câini permis la stână și la interdicția privind pășunatul, din 6 decembrie până la 25 aprilie. Asta ca parlamentarii să aibă timp peste iarnă, la căldura șemineului, să găsească o soluție de modificare a legii. Unul dintre inițiatorii controversatei legi, întrebat de reporteri de câte ori pe an merge la vânătoare, s-a răsucit pe călcâie și-a plecat vexat de întrebare, aruncând peste umăr că asta e o problemă personală care nu privește pe nimeni. Mânca-l-ar lupii, ar zice ciobanii, că un singur câine, cât propune să fie la stână, nu-l mai poate salva. Mai ales că, în absența câinilor, ar putea ajunge lupii paznici la oi!
După victoria (măcar de imagine) a ciobanilor s-a lăsat o aparentă liniște. Până în primăvară, taberele au timp să-și refacă strategia de abordare a problemei. La rându-le, rumegând transcedentala chestiune a ciobanului mioritic, oile placide s-au așternut la iernat. Perfect!
