Preşedintele nostru s-a întors de laSarajevo, bucuros nevoie mare. “Am obţinut rezultate concrete şi nu doar bătăi pe umăr”, a rostit Emil Constantinescu, parcă uşor aplecat de la desagii cu dolari pe care-i avea în mâini. La prima vedere am fi crezut că pozţia domniei sale se datorează bătăilor pe umăr, mângâierilor pe creştet, mai ales că laSarajevos-au aflat o grămadă de preşedinteţi, unii dintre ei cu o mână extrem de grea. Nu, domnul preşedinte nu se putea înşela. Mai ales că dumnealui de când a venit la putere a căpătat o adevărată experienţă în politica internaţională prin desele convorbiri telefonice ba cu Bill, şi, dacă nu era el, era robotul, ba cu Chirac, ba cu Blair. Aşa că noi, uşor nedumeriţi, uşor circumspecţi, ne întrebăm dacă şeful statului nostru a înţeles bine ce s-a întâmplat laSarajevo. O fi fost aglomeraţie pe acolo, o fi fost zgomotul prea mare şi n-a simţit bătăile pe umăr, mângâirile pe creştet. Sau poate că aşa li se spune rezultatelor concrete acum şi noi nu ştim. Căci, oameni buni, noi cetăţenii ăştia mai simpli, ne-am convins că România nu va primi nici un sfanţ. Liderii politici şi militari ai lumii hotărăsc în cabinetele lor, cu uşile închise, soarta noastră şi a altora, iar atunci când e vorba să ofere ceva se întâlnesc cu toţii într-un loc, fac o poză de grup în care zâmbesc larg şi cu asta-basta. Poza de grup este rezultatul concret pe care l-am obţinut noi, domnule preşedinte. O poză de grup pentru noi, o poză de grup pentruBulgariaşi pentru alte ţări sărace din partea asta blestemată a Europei, toate color, cu zâmbete a-ntâia, bune de pus în rama sărăciei şi istoriei nosatre. Păsărica, domnule preşedinte!
Zâmbiţi, vă rog!
MARIUS TUCĂ
