Colegii mei scriu că preşedintele prezidează de o veme încoace parastasul premierului. Ceea ce ar însemna că lucrează asiduu la preprarea coliviei şi împletitul colacilor Radu Sârbu, Sorin Dimitriu şi alţi clopotari. La cazanul cu fasole bătută stă Zoe Petre, avându-i ca ajutor de polonic pe Dorin Marian şi pe fiul ei, al cărui nume îmi scapă printre colaci. Doamne, iartă-mă, că nu ştiu. Dacă parastasul premierului Ciorbea n-a avut timp nici măcar să fie anunţat, nici invitaţiile pentru pomană n-au ajuns la timp, în cazul celui care va conduce Guvernul pe ultiml drum, e vorba, v-aţi prins, aprindeţi lumânările de Radu Vasile, pregătirea se face temeinic, aşezat. Se ştiu deja numele celor care vor sta la masă şi locurile pe care o să le ocupe, se ştiu felurile de mâncare, cuvintele de pomenirea şi chiar felul, tipul rahatului din coznac, genul bomboanei de pe colivă. Ce va sta scris pe steag ne va spune, şi va scrie, probabil, însuşi poetul Mischiu, aşa cum numai fu la nici un parastas. Pe uliţele, pe la reăscrucile de drumuri unde, vai, Radu cel Mare şi Vasile şi-a înălţat amintiri de coaliţie cu Triţă şi Mureşan, cu Marga şi Sârbu, se vor arunca mici tranşe din banii FMI, pentru veşnica pomenire. A fost un guvern bun, vor zice babele-n batiste prinse-n lumânări, dar vremurile, maică, au fost mai rele ca el. În capul mesei, domnu’ Emil, venit special de la Bucureşti, via Plătăreşti, să-i cinstească memoria şi să-i guste vinul vechi şi înflorat. Scenele din Baltagul îi pot da idei Măriucăi, soţia celui sacrififcat, şi tare mi-e teamă că numai forţa unor femei ca Nadia, Norina şi iar Zoe va face ca parastasul să nu se transforme-n circ, botez sau cununie. Se vor cânta doine cântece de jale mare, până la ziua dintâi a noului premier, când el, domn” preşedinte, printre sughiţuri şi morminte, o să realizeze că participase la propriul parastas. Să le fie ţărâna politică uşoară! Veşnică pomenire-n calendare!
MARIUS TUCĂ
