Luni a avut loc în Senatul României o întâmplare hilară cum numai pe la noi, prin Carpaţi, se obişnuieşte. Senatorii trebuia să voteze o ordonanţă de urgenţă prin care se stabilea că ziua de 30 noiembrie 1998 este zi nelucrătoare. Da, aţi citit bine, e vorba de un vot pe care trebuia să-l dea senatorii luni, 24 mai 1999, pentru stabilirea zilei de 30 noiembrie 1998 ca zi nelucrătoare! Ştiu că vă pufneşte râsul, pentru că atât ne-a mai rămas, însă această situaţie cu care s-au întâlnit senatorii noştri nu arată altceva decât că avalanşa de ordonanţe de urgenţă se întoarce împotriva noastră, a tuturor. Închipuţi-vă ce se întâmplă sau, mai bine spus, care sunt efectele în viaţa de zi cu zi ale ordonanţelor de urgenţă intrate în vigoare de trei, şase luni sau un an şi care primesc un vot negativ în Parlament! Care sunt efectele retragerii unei astfel de ordonanţe de urgenţă sau efectele modificării acesteia? Închipuţi-vă ce se întâmplă cu investitorii străini de exemplu – multe din ordonanţele de urgenţă vizează lucruri esenţiale din economie şi nu numai – care se trezesc peste noapte cu altă legislaţie. Nu vă mai închipuţi, vă pierdeţi timpul, vă spuneu că, dintre cei care erau de ceva vreme pe aici, mulţi, foarte mulţi şi-au luat tălpăşiţa, iar de venit mai vin doar cei care reprezintă clientela politică. Să votezi la 24 mai 1999 că ziua de 30 noiembrie 1998 a fost nelucrătoare, asta este ca şi când ţi-ai vota o altă istorie decât cea trăită. Şi ştiţi care este culmea? Că senatorii au respins prin vot ordonanţa de urgenţă cu pricina, declarând astfel ziua de 30 noiembrie 1998 ca zi lucrătoare. Asta în semn de protest faţă de abuzul de ordonanţe de urgenţă. Bine că Revoluţia din decembrie ’89 nu s-a făcut prin ordonanţă de urgenţă. Trăiască România şi viitorul ei luminos!
MARIUS TUCĂ
