La mijlocul acestei săptămâni, sute de mii de oameni au manifestat în Bucureşti şi în ţară împotriva actualei puteri, împotriva actualului regim, aş spune. Nu cred să fi fost în România ultimilor ani o demonstraţie de amploarea celei care a avut loc în această săptămână. A fost pentru prima dată când puterea de astăzi s-a privit în oglindă. Unde şi-a văzut chipul schimbat, ascuns până mai ieri Şi asta s-a întâmplat după ce, pe străzile României, au demonstrat sărăcia, deznădejdea, lipsa de orizont, lipsa spernaţei. Mi-e teamă că mai-marii zilei n-au înţeles nimic din acest protest. Şi chiar dacă ar fi fost o clipă derutaţi, probabil că şi-au revenit repede văzând că ecourile acestei mişcări populare s-au stins la umbra declaşării războilui din Iugoslavaia. Nimic mai fals. Obişnuiţi să conducă ţara cred ei! – cu ajutorul imaginii, politicienii şi guvernanţii noştri vor fi crezut că o dată ce la televizor ştirile despre mişcarea populară au fost împinse în coada jurnalelor, ea nu va mai exista. Adică războiul din Iugoslavia, cu alte cuvinte, a făcut să dispară sărăcia şi mizeria cu care se confruntă populaţia României. Eu cred că, a doua zi, preşedintele, primul ministru, şefii partidelor aflate la guvernare ar fi trebuit să se întâlnească de urgenţă şi să se întrebe: “Ce ne facem, fraţilor? Ne dăm demisia sau lăsăm deoparte interesele de tot felul, ne suflecăm mânecile şi ne apucăm să facem ceva în ţara asta?” Dacă nici din această demonstraţie, din acest strigăt disperat al populaţiei, mai-marii zilei n-au înţeles nimic, nu-i văd prea bine de aici înainte!
Am zis!
MARIUS TUCĂ
