Am întrebat mai mulţi politicieni români care ar fi poziţia lor dacă s-ar pune problema ca pe teritoriul României să staţioneze trupe NATO. Nu neapărat pentru a ataca Iugoslvaia în cazul unei intervenţii tereste, ci pur şi simplu pentru a fi masate la graniţa cu vecinii noştri. Absolut toţi, indiferent de culoarea politică, au răspuns că nu se pune problema, că acest lucru ar fi posibil doar dacă România ar intra în NATO. Însă niciunul nu s-a pronunţat ferm împotriva prezenţei trupelor NATO pe teritoriul României, preferând, mai degrabă să spună că nu e posibl ca Alianţa să ne ceară acest lucru. Şi dacă va fi posibil? Mi-e teamă că vom avea parte de un spectacol jalnic la care se vor deda politicienii noştri. Este foare clar că n-avem politicieni pentru vremuri ca acestea pe care le trăim, vremuri de restrişte. Politicienii noştri o dau la-ntors, o mototolesc, mai primesc două palme de la popor, ajung pe la Ploieşti, acolo iar o întorc, astfel încât, în momentul crucial, în care trebuie să ia o hotărâre îi găseşte în fundu’ gol. Că e criză economică în România, că armata noastră nu prea are ce să mănânce, aceste lucruri contează (poate) mai puţin în astfel de momente dramatice.
Ce contează este ca România să aibă nişte politicieni adevăraţi, nişte oameni de stat, care să ştie că de hotărârile lor depinde soarta unei ţări şi nu împlinirea unor ambiţii mărunte care să-i ţină pe ei în posturi, pe scaune. Din păcate, tocmai oamenii ăştia ne lipsesc. Şi cum ei nu se pot inventa peste noapte, cred că ar fi bine să trecem la înălţarea unor rugi către cer. Poate aşa vom fi ocoliţi de cererile NATO, pentru că, în momentul ăsta istoric, aleşii neamului ar fi în stare să ne dea câte un pilot de pe avioanele F-16 în gazdă. Ceea ce ar putea duce la pierderea răzoiului de către Alianţa Nord-Atlantică. Nu-i aşa?
MARIUS TUCĂ
