Zboară oamenii, obişnuiţi să călătorească pe calea ferată, de parcă s-ar fi născut în avion. Că ei vor să se urce în aparatul de zbor ba cu o damigeană, ba cu o butelie, ba cu o găină, nu mai contează. Se aşaează omul nostru frumos „la geam”, îşi pune centura de siguranţă şi… călătoreşte. Mai vede o stewardesă şi dacă nu e prea obosit, se uită-n jos să vadă ţara. De la înălţimea la care zboară avionul, dacă n-are ghinionul să stea lângă ministrul Mureşean, care vede ca un vultur fiecare parcelă care nu a fost arată, totul i se pare în regulă. Ţara e frmoasă văuztă din avion, toate problemele care le ştiai pe pământ dispar dintr-o dată la mii de metri înălţime. Am fi un popor fericit dacă de dimineaţă până seara ne-am plimba cu avionul. Şi acum, de când cu greva ceferiştilor, e cel mai bun moment, guvernanţii ar putea desfiinţa transportul pe pământ – autobzue, trenuri, autotursime – urmând ca banii dumneavoastră de aici, de colo să fie investiţi în drumuri aeriene, spre fericirea întregului popor. Chiar mersul pe jos să fie suspendat – cu excepţia deplasărilor pe distanţe foarte mici – urmând să fie dezvoltată intens industria aeronautică. Cea mai mare parte a timpului ne-o vom petrece în zbor, şi aşa eram noi în aer, departe de mizeria vieţii de pe pământ. La sol, probabil, vom staţiona pe timpul nopţii, pentru odihnă. Şi atât. În restul timpului ţara va fi plutitoare la mare înălţime, stând tolănită şi aşteptând să-i cadă o lună mălăiaţă în gură.
MARIUS TUCĂ
