Marea victorie cu care se întorc ai noştri de laWashingtonarată, scrisă în comunicatul final al reuniuu NATO, cam aşa: “La summit-ul de la Madrid, am recunoscut progresele făcute de un număr de state care aspriă să adere la Alianţă. Astăzi, recunoaştem şi salutăm eforutrile şi progresele făcute de România şiSlovenia”. În această propoziţie subliniată stă toată mândria delegaţiei noastre, toată mândria care i se cuvine în cele din urmă unui popor. Fiecare român ar trebui să ia această propoziţie, s-o pună pe perete şi s-o înveţe ca pe Tatăl Nostru. Dar hai să vedem ce urmează în comunicat după această propoziţie, pentru a vă lămuri cum stă treaba şi cu capul de listă: “Totodată recunoaştem şi salutăm eforutrile şi progresele făcute deEstonia, Letonia şi Lituania. Salutăm dezvoltările pozitive dinBulgaria, după summmit-ul de laMadrid. De asemenea, notăm şi salutăm schimbările pozitive din Slovacia. Suntem recunoscători Macedoniei pentru colaborarea cu Alianţa. Salutăm colaborarea Albaniei cu NATO în această criză şi îi încurajăm eforturile reformatoare”. Asta-i tot! E de reamintit că tot acest pasaj, transformat de actuala Putere într-o listă care ne are pe noi în cap, figurează în comunicatul final al reuniunii NATO, pe undeva pe la punctul 7. “Astăzi, recunoaştem şi salutăm eforturile şi progresele făcute de România şiSlovenia”. Stau şi nu-mi vine să cred că suntem în stare să ne facem un titlu de glorie din propoziţia asta. Să admitem că suntem cap de listă, aşa cum repetă într-una aleşii neamului din partea Puterii. Trecem peste faptul că şi alte ţări pot să spună acelaşi lucru. Ei bine, să ne spună domnii guvernanţi care sunt garanţiile noastre de securitate în calitate de cap al listei. Nu prea sunt, asta e problema. Trebuie noi, ca respecutoşi candidaţi la intrarea în NATO, să făcem şi să dregem pentru Alianţă. Cu alte cuvinte, toate obligaţiile pe care le are Ungaria, de exemplu, care este membră NATO, le are şi România – prima pe listă doar cu voia dluiClinton- însă atunci când vine vorba de beneficii, de garanţii, acestea “nu se există” pentru noi. În compensaţie, ni se spune că România va avea un rol foarte important după încheirea răbzoiului. Ca întotdeauna, şi de această dată, noi deveim foarte importanţi, aproape că fără noi nu se poate, după. După terminarea a ceva, după încheirea a altceva. Adică suntem de neînlocuit după război. Când, ştim cu toţii mulţi indispensabili se arată. Că de viteji nici nu poate fi vorba. Până una-alta, nu ne rămâne altceva de făcut decât să roadem la propoziţia cu capul de listă ca la un os. Asta până când se va găsi cineva dintre mai marii lumii să ne arunce altul!
MARIUS TUCĂ
