Ştiind că trebuie să-şi îndeplinească măcar una din promisiunile electorale, partidele din coaliţie , în general, şi PNŢCD în special, apasă pe pedală pe ultima sută de metri. Cum era şi firesc, într-un an preelectoral, vacanţa aceasta va fi una foarte fierbinte. Problema restituirilor a aprins spiritele în coaliţie într-atât de tare, încât au fost uitate şi reforma, şi economia, şi privatizările.
Lupta se duce doar pentru iamginea proprie şi pentru prostirea electoratului. Restituirea a adevenit în ultimele zile un cuvânt din ce în ce mai des folosit de guvernanţi, ca acum câţiva ani tranziţia. Deschizi televizorul, se revarsă peste tine puhoaie de restituiri. Citeşti presa, îţi plimbi ochii, la trei cuvinte, o restituire. Fie că este vorba de case, fie de teren arabil, fie de păduri, nebunia ce a cuprins coaliţia nu mai cunoaşte margini.
Şi asta în condiţiile în care până şi Banca Mondială sesizează Guvernul în privinţa restituirilor. Într-un raport elaborat de străini care mai şi fac câte ceva în domeniul forestier, se spune negru pe alb că pădurile nu pot fi restituite până când nu se face reforma adevărată în domeniu. Nu sunt un iubitor al Bănci Mondiale, dar recunosc cinstit când ea are dreptate. Este adevărat că de puţine ori se întâmplă acest lucru, dar şi când se întâmplă, jos pălăria!
Că domnul Vasile Lpu vrea neapărat să vadă ţăranul român proprietar de pâmânt şi păduri este problema domniei sale. Dar când acest lucru se face fără cap, doar de dragul de a arăta mai târziu că a realizat ceva de pe vremea când făcea promisiuni ca să se vadă în Parlament, asta ar trebui să fie o problemă a tuturor.
Bnaca Mondială avertizează că restituirea pădurilor la ţărani nu va produce decât o imensă catastrofă ecologică şi economică. Se mai spune în raport că ţăranii sunt săraci şi atunci când îşi vor primi pădurile le vor defrişa pentru a avea beneficii financiare imediate. Dar oare, cine i-a sărăcit pe ţărani într-atât încât să-şi ducă zilele de azi pe mâine de pe urma codrului? Aici a uitat Banca Mondială să mai facă vreun studiu. Şi tot aici a uiat şi dl Vasile Lupu să se intereseze despre soarta ţăranilor…
Sau s-o fi înţeles Banca cu dl Lupu şi au ajuns la un consens: că atunci când este vorba de talpa ţării, poţi călca apăsat că ţăranul are sufletul bătătorit şi nu mai simte nimic!
MARIUS TUCĂ
