Aflu astăzi, chiar din gurița din dotarea premierului că nici nu se pune problema strângerii de oaie a României, pentru că dacă ne-am pune cu câinii mai bărbaţi şi caii învăţaţi pe biata mioară, ar trebui să rambursăm urgent un sac de bani către Uniunea Europeană şi n-ar mai rămâne de salarii. Mă rog, dacă mă întrebaţi pe mine, altele sunt considerentele pentru care în-oirea naţiunii n-ar trebui făcută.
În primul rând s-ar alege praful de mititei şi de cârnaţii de Pleşcoi, pentru că, nu-i aşa, cum să sacrifici şi să mai şi consumi simbolul naţional.
În al doilea rând am intră într-un conflict sever cu Orientul Mijlociu, pentru că dacă punem oaia la butonieră, atunci musai ca mâncarea noastră naţională să devină şaorma de oaie cu de toate, ceea ce ar crea mare supărare în lumea arabă şi aţi văzut cât de urat fac la supărare.
Şi nu în ultimul rând am strica simbolistica instituţională din România, pentru că ar însemna să renunţăm la simbolul de zeci de ani al Guvernului, boul.
Revin însă și cu un sfat un sfat pentru ministrul agriculturii, acest plop tremurător care divinizează oaia, o urcă pe un piedestal, ca pe o preţioasă sculptură în pastramă: domnule Daea, chiar dacă mai culegeţi de pe marginea drumului de țară, chiar dacă vi se dau asigurări că sunt ecologice, nu le mai băgaţi în gură să le fumaţi, dăunează grav guvernării şi sănătăţii. Și dacă de dumneavoastră nu vă pasă, aveți milă măcar de noi, că de atâta râs putem face, Doamne-Ferește, vreo încălecătură de mațe.
