E greu de crezut că mai poate opri cineva ofensiva forţelor aliate pornită împotriva Iugoslaviei. Pacea dorită de NATO seamănă pe zi ce trece mai mult cu un război. Un război pe care îl vrea câştigat cu orie preţ. Chair cu preţul unei păci care putea avea loc după ce Miloşevici şi Rugova semnaseră la Belgrad un document comun. Sau atunci când Rusia făcuse eforturi apreciabile prin premierul său pentru a aduce la masa negocierilor cele două părţi. Nu, forţele NATO vor cu tot dinadinsul continuarea războiului. Şi, probabil, dacă o să-l câştige, vor face din Kosovo o zonă independentă. Ceea ce ar însemna că NATO îşi va fi impus – mai bine spus americanii – politica la nivel mondial. Maica Rusie pare din ce în ce mai bătrână sau, dacă vreţi, seamănă cu un urs intrat într-o lungă guvernare, pe deasupra, legat cu un lanţ pe care e scris împrumutul organimselor financiare internaţionale. Care, întâmplător, îşi au sediile prin Statele Unite ale Americii. Până la urmă s-ar putea ca preşedintelui Emil Constantinescu să i se dea dreptate atunci când va veni vorba de intervenţia NATO, considerată de domnia sa, înainte de a fi declanşată, “necesară şi legitmă”. Sigur, există o mică nuanţă: intervenţia NATO va fi declarată necesară şi mai ales legitimă după ce va lua sfârşit războiul. Bun, şi atunci noi, românii, ce vom face? Pentru că pe zi ce trece strategia NATO pare tot mai condamnabilă, nemaiavând nici o logică. Asta nu-i împiedică pe oficialii români să-şi reitereze “ataşamentul faţă de valorile şi instituţiile democratice”, cum ar fi NATO, în primul rând. Întrebarea este: putem să-i acuzăm pentru asta? Există alternativă? Mă tem că nu! Ceea ce face ca – adevărul ăsta este – sfărşitul unui mileniu şi începutul altuia să ne găsească alături – poate chiar în – de o Alianţă agresoare, ajunsă departe de rolul său iniţial, unul defensiv, o Alianţă care face singură jocurile politice ale lumii într-o nouă ordine.
AM ZIS!
MARIUS TUCĂ
