Numai ei apar de zece ani încaoce. Cei mai mulţi au fost şi înainte. Unii chiar în sistem, ocupând funcţii mai mici sau mai mari, alţii au fost doar atinşi de comunism. Există şi o categorie formată din oameni care au făcut politică în tinereţe, fiind chiar închişi pentru asta, ajunşi astăzi să ocupe cele mai importante funcţii în stat. Aceştia din urmă sunt cei mai în vârstă. În zece ani, din ’89 până în ’99, n-a apărut niciun politician din tânăra generaţie. Cred că era şi foarte greu să apară. Tânăra generaţie de care vorbesc era în ’89 pe băncile liceului, în ultimii ani. Astăzi au 27-28 de ani. Probabil că mulţi dintre aceştia, dintre cei care s-au hotărât să urmeze o carieră politică, se află undeva în eşaloanele doi-trei ale partidelor. Şi mai rău este faptul că numărul lor este foarte-foarte mic. Ce modele politice să-şi aleagă tinerii de ieri şi de azi, când pe scenă defilează doar o mână de politicieni adevăraţi? Şi e păcat că tinerii de valoare nu se îndreaptă spre politică. Eu cred că meseria asta a devenit cea mai importantă în România şi, din nefericire pentru noi toţi, ea e practicată în marea majoritate a cazurilor fie de oameni care au ajuns întâmplător s-o practice, fie de diletanţi. Până când clasa politică nu se va primeni cu oameni noi, din tânăra generaţie de politicieni, România va rămâne ancorată în mlaştină, acolo unde se găseşte şi astăzi. Din păcate, repezentanţii acestei noi generaţii de politicieni vor scoate capul peste patru-cinci ani, dacă nu chair mai târziu. Până atunci ne rămâne doar să le spunem tinerilor de valaore că e mai bine să se îndrepte către politică decât cătreAmerica. Rămâne să-i mai şi convingem!
MARIUS TUCĂ
