Dragi copii, hai sa vedem: ce am avut noi de pregatit pentru astazi? Am avut de pregatit ceva despre deconspirare? Ne mai jucam putin de-a colaborationismul? Ne facem, ca de-atatea ori, ca a sosit ceasul al doisprezecelea si deci a venit vremea curateniei morale? Incepem noi sa facem ordine de-a valma, executandu-i pe unii, ignorandu-i pe altii si iertandu-i pe cei mai multi? Doriti sa scoatem pe cineva la tabla si sa-l facem de ras? Credeti ca trebuie sa punem pe unul dintre noi cu genunchii pe coji de nuca sa rada de el toata clasa, toata tara? Si intrebarile noastre copilaresti pot continua la nesfarsit.
Totusi, nu mai suntem niste copii prosti care sa fie dusi cu zaharelul si, drept urmare, trebuie sa punem lucrurile la punct. Deconspirarea Securitatii a fost sublima, dar a lipsit cu desavarsire. Nu s-a dorit de NIMENI dintre cei care au avut putere de decizie deconspirarea Securitatii. Incredibil, dar adevarat, cei mai multi dintre cei care au vrut acest lucru au avut de-a face ei insisi cu Securitatea. TOTI cei care au condus Romania in posturile cele mai importante dupa 1989 au avut, la randul lor, de-a face cu Securitatea. Populatia a fost interesata de aceasta deconspirare intr-o masura atat de mica, incat, daca ea nu s-ar fi facut deloc sau nici macar nu s-ar fi adus in discutie acest lucru, ar fi trecut neobservata si n-ar fi revoltat pe nimeni.
Asadar, deconspirarea Securitatii n-a fost altceva vreme de saptesprezece ani (maine-poimaine) decat un lung prilej de santaj, platire de polite, razbunari, uneltiri, scenarii, executii publice, vanzari si cumparari de dosare, toate facute dupa bunul plac al celor care au fost stapanii arhivelor, stapanii dosarelor. In aceste conditii este foarte clar ca n-avea rost sa discutam vreodata despre acest subiect. Romania ar fi fost mult mai departe daca aceasta dezbatere n-ar fi avut loc. Deloc. Niciodata.
Securistii, colaboratorii, ofiterii acoperiti, neacoperiti, descoperiti ar fi fost bine mersi, asa cum sunt si astazi, deci aici n-am fi avut nimic de pierdut sau de castigat, dar n-ar mai fi existat atata ura ca si dezbinare, atata devalmasie si frustrare, atata harmalaie si bataie de joc. Si mai cred ca acest subiect la fel de bine TREBUIE inchis si astazi. La nivelul dezbaterii, pentru ca la nivelul profund el a fost inchis pentru totdeauna, sau mai bine spus, mai exact, n-a fost deschis NICIODATA. Nu poti sa dai un decret in acest sens! Dar cred ca ar trebui data macar o recomandare dupa 1 ianuarie 2007 care, daca sa nu interzica subiectul Securitatii si deconspirarii acesteia, macar sa-l evite.
Balciul si toata aceasta nebunie, toata aceasta vanatoare de vrajitoare legata de Securitate vor disparea. A trecut prea mult timp din ’89 incoace pentru a nu realiza INUTILITATEA acestui demers. Dosarele care trebuia sterse au fost sterse. Dosarele care trebuia sa dispara au disparut de mult. Persoanele care trebuia deconspirate au fost deconspirate. Persoanele care ar fi putut fi santajate au fost santajate de mult. Persoanele care trebuia salvate au fost salvate. Faptul ca unii au colaborat cu Securitatea ca turnatori, colaboratori, ofiteri, faptul ca unii dintre ei au facut politie politica nu mai inseamna nimic astazi pentru cei mai multi dintre alegatorii romani. Ba, dimpotriva, s-ar putea sa asistam la un vot nervos in favoarea acestora, un vot care sa-i valideze inca o data daca mai era nevoie.
Noapte buna, copii, noapte buna, deconspirare!
