De ce aplecat Miron Cozma spre Bucureşti după ce Curtea Supremă de Justiţie îl condamnase la 18 ani închisoare? E o întrebare al cărei răspuns adevărat îl vom afla chiar de la Miron Cozma. Soţia acestuia, d-na Dana Cozma, a declarat ieri ziarului nostru că liderul minerilor plecase la Bucureşti cu gândul să ceară azil politic. Era, se pare, una din variantele discutate într-o şedinţă ultrasecretă a Ligii Sindicatelor Miniere în dimineaţa zilei de 17 februarie. Liderii sindicali i-ar fi propus lui Miron Cozma şi alte două variante: ascunderea într-o mină părăsită şi venirea la Bucureşti. Cel puţin aceste două variante mi se par total neinspirate. Cred că “varianta” cea mai bună era ca Miron Cozma să se fi predat imediat după aflarea deciziei Curţii Supreme de Justiţie. Pot să pun pariu că Poliţia s-ar fi speriat dacă s-ar fi trezit cu Miron Cozma la poartă, gata să se predea. Probabil că n-ar fi ştiut ce să facă. De ce nu s-a predat Miron Cozma? Pentru că nu s-a aşteptat ca pedeapsa să fie atât de mare, aceasta venind ca un trăznet. Pentru că n-a avut timp suficient de gândire şi s-a lăsat pradă instinctului, s-a lăsat pradă solidarităţii arătate de ortacii săi. Solidaritate, în treacăt fie spus, care a strâns în jurul său cel mult două mii de mineri care l-au însoţit pănă la Stoeneşti. De aceea cred că Miron Cozma n-a luat nici o clipă în calcul predarea sa autorităţilor statului. Sau, dacă a făcut-o, a înlăturat imediat acest gând, excitat şi de “succesele” de la Bumbeşti şi Costeşti. În acelaşi timp, Miron Cozma s-a simţit trădat de primul ministru, chiar dacă acesta nu-i promisese nimic în legătură cu răspunderea lui în faţa legii. Plecând spre Bucureşti, Miron Cozma a mizat pe sprijinul acordat de populaţie, nemulţumit de scăderea nivelului de trai în principal, neluând în calcul faptul că oamenii sunt foarte rezervaţi atunci când e vorba de o acţiune în afara legii. Dacă Miron Cozma s-ar fi predat, alta ar fi fost soarta acestei condamnări politice. Aşa, cei care l-au condamnat pe Miron Cozma au râs în pumni când au văzut că acesta nu se supune şi pleacă spre Bucureşti. Am zis!
MARIUS TUCĂ
