Politicienii noştri aflaţi la putere au început să agite iarăşi apele în care se află intrarea noastră în NATO. LaMadrideram în valul doi, acum suntem în valul paişpe. Mi-aduc aminte foate bine cum, dupăMadrid, câţiva ziarişti zeloşi, de politiceni nu mai vorbesc, ne băgaseră în NATO. Americanii nu ne doreau, nemţii se făceau că plouă, însă distinşii domni ziarişti ne împingeau cu peniţa în Alianţă. Degeaba le-am zis atunci că nici vorbă de intrarea României, pentru că ei o ţineau una şi bună cu valul doi de apoi sau, dacă nu, cu nominalizarea. Domnii cu pricina îl însoţiseră pe dl preşedinte Constantinescu şi nu concepeau să scrie altceva decât ce spunea şeful statului, ca după dictare, pentru că se putea întâmpla să li se zgârâie hârtia. Ce a fost a fost. Na-re rost să dezgropăm morţii. Numai că, într-un fel, istoria se repetă şi au apărut iar voci, ca să nu zic triste figuri, care, de dragul Puterii de la Bucureşti, ne văd, se putea altfel, ca şi intraţi în NATO. Ei, după cum vă spusesem, ne băgaseră o dată, aşa că ar fi bine, le-a venit rândul să-i băgăm şi noi. Altfel riscăm să fim luaţi de proşti şi, cu toate umilinţele prin care am trecut, acest lucru nu l-am mai putea suporta. Într-o declaraţie specială, dată la sfârşitul săptămânii de Consiliul Permanent al NATO, se subliniază: “Alianţa va continua să primească, cu bucurie, noi membri, în măsură să promoveze principiile tratatului Organizaţiei Atlanticului de Nord şi să contribuie la securitatea zonei euro-atlantice. Uşile NATO vor rămâne deschise…” Aşa cum au stat şi până acum. Un singur lucru nu înţeleg: cum se face, întreb, nu dau cu parul că noi tot pe gaura cheii ne uităm? “Hai NATO, vino iar în gara noastră mică, priveşte-mă să vezi cât mi-e de frică, alintă-mă şi dă-mi curajul vieţii…” Am zis!
MARIUS TUCĂ
