Preşedintele Emil Constantinescu a apărut pe micile ecrane pentru a spune populaţiei ce s-a întâmplat cuţaraîn cei trei ani de când a ajuns la Cotroceni. Putem afirma că a avut curaj, având în vedere cum stau lucrurile pe aici. Însă nu de lipsă de curaj îl bănuim noi pe domnul preşedinte, mai ales când e vorba de anumite apariţii televizate! Ci de lipsă de realism. Domnia sa dă impresia cel puţin de un an că pluteşte prin sferele înalte ale liderilor zonali şi nu prea vede din cauza înălţimiii la care se află, din cauza norilor, ce se întâmplă jos, pe pământ. Pe aici, pe unde, în ciuda domnului preşedinte, se încăpăţânează să supravieţuiască cei mulţi, muritorii de rând. Aştia sunt problema dumnealui, cu tot respectul pe care i-l purtăm. Domnia sa vrea să construiască viitorul acestei ţări ca şi când ar ţine cont de munţi, ape, Uniunea Europeană, vai, NATO. Ignorând sau scăpându-i pur şi simplu din vedere faptul că România nu este o noţiune abstractă care trebuie integrată în nu ştiu ce sisteme europene şi atât. România este o ţară, iertată să-mi fie lecţia puerilă dar necesară, cred, cu 23 de milioane de locuitori care trebuie să trăiască, adică să muncească, să iubească, să mănânce, dacă se poate. Şi uneori să viseze. O ţară cu aproape 23 de milioane de muritori de rând. Asta trebuie, domnule preşedinte, să fie una din primele definiţii aflate pe agenda dumneavoastră filozofo-pragnmatic-europeană. Că ţara poate să însemne şi un desen pe un şerveţel de hârtie sau o pată de culoare pe un glob, pentru a putea fi arătată mai uşor cu degetul, asta deja ştim şi, sincer, nu prea ne mai interesează. Dumneavoastră, cu picioarele mai mult în spinare decât pe pământ, aţi uitat tocmai de prima definiţie, cea cu muritorii de rând, cea prin care se pune în discuţie existenţa fizică a României, a poporului ce trăieşte între graniţele sale. Uitând de muritorii de rând, domnule preşedinte, veţi avea la sfârşitul mandatului îngrozitoarea surpriză să aflaţi că ţara a murit şi, în sfârşit, face parte din Europa, din lumea civilizată.
MARIUS TUCĂ
