Mistere de Bucureşti

Începe campania electorală pentru alegerile locale. Începe, dar parcă n-are nimeni chef de ea. Cel puţin în Bucureşti, unde primarul general de astăzi a fost ales la jumătatea unui mandat, după ce Victor Ciorbea s-a vrut şef de partid. Bătălie mare, chiar dacă miza este mult mai mică decât alegerile generale. Anul acesta însă, alegerile locale reprezintă un test cu mult mai important decât în anii precedenţi. Rezultatele de la alegerile locale vor fi cel mai bun sondaj electoral înaintea bătăliei generale din toamnă. Dar ce fel de candidaţi aşteaptă cetăţenii pentru aceste alegeri locale? Iată o întrebare la care se chinuie să răspundă în primul rând “staff-urile” candidaţilor. Eu cred că oamenii s-au săturat să voteze candidaţi doar de dragul partidului care îi sprijină. Poate mai mult ca niciodată oamenii vor vota persoane, şi nu partide. Asta nu înseamnă, în mod pardoxal, că vor fi votaţi independeţii, oricât de buni ar fi în campania electorală. Sigur, vor fi excepţii, dar oamenii se gândesc şi la felul în care se descurcă un primar independent cu un consiliu format din reprezentanţi ai partidelor politice. De aceea, partidele trebuie să fie foarte atente la candidatul propus. Un simpatizant ţărănist, ca să dăm un exemplu, poate  foarte uşor să nu voteze candidatul PNŢCD dacă acesta nu-i place, cu toate că de la ţărănişti poţi să te aştepţi la orice. Dacă e să mă  întrebaţi cine va câştiga alegerile pentru funcţia de primar general în Bucureşti n-o să vă pot răspunde. Bucureştenii se încăpăţânează să voteze de opt ani încoace numai reprezentanţii Convenţiei Democrate. De ce? Pentru mine rămâne un mare mister. Iar bucureştenii rămân şI ei cu alte mistere: misterul lui Halaicu, misterul lui Ciorbea, misterul lui Lis, başca misterele primarilor de sector, toţi ai Convenţiei.