La sfârşitul fiecărui an, în pragul Sărbătorilor, trag nădejdea că în noul an România se va scutura de hainele vechi şi obosite. Mă gândesc cu inima strânsă la o Românie mândră care să păşească degajată pe străzile Europei, ca şi când ar face astă de când lumea. Mă gândesc la o Românie mai motivată, mai contşientă de rolul pe care îl poate juca pe bătrânul continent, mai conştientă, mai ales, de concurenţa în care trebuie să trăiască, cu care trebuie să se obişnuiască. Începutul noului secol - îmi doresc din toată inima – va găsi neamul ăsta al nostru bătându-se întru civilizaţie şi performanţă cu celelalte neamuri din ceea ce ar trebui să se numească - şi bine ar fi să nu fie doar nişte vorbe – „Casa comună a Europei”. Mi-e dor de o Românie stăpână pe ea, pe şansa ei, pe destinul ei. Sărbători fericite şi La mulţi ani!
MARIUS TUCĂ
