Coaliţia e-n fierbere. Liderii partidelor ce o alcătuiesc îşi tot dau întâlniri care să rezolve o problemă foarte mare: o nouă lege a privatizării. Şi, mai ales, felul în care va fi ea promovată: prin angajarea răspunderii Guvernului în faţa Parlamentului sau fără? Când îi auzi cum pun problema acestei legi – de parcă s-a terminat treaba-nţaraasta – crezi că la două-trei zile după adoptarea ei vor fi răsturnaţi munţii, dealurile şi Nini Săpunaru. De parcă n-au schimbat legea asta a privatizării de vreo trei ori până acum. O adătă, îmi aduc foarte bine aminte, pe vremea când exista şi un minister al privatizării, chiar prin angajarea răspunderii guvernului în faţa Parlamentului. Aşa că nu-i nimic nou sub soare. Nici măcar faptul că suntem luaţi de proşti. De ce? Pentru că Legea privatizării aflată astăzi în vigoare este tot opera coaliţiei guvernamentale. Fecioarele care ni se prezintă astăzi în chip de salvatoare sunt hoaştele bătrâne de ieri care ne-au mai promis o dată că legea lor este cea mai tare din sud-estul Europei. Ştiţi ce vor să spună domniile lor prin această agitaţie? Că ei nu sunt tot ăia care au promovat, pe vremea Cabinetului Ciorbea, legea privatizării. Ei sunt alţii. Mai buni, mai frumoşi, mai seducători. Noi nu ne-am schimnat. Am rămas la fel de abandonaţi, la fel de proşti. Nu, domnilor? Atunci, ca şi acum, vă aflaţi la putre. Atunci, ca şi acum, aţi promis marea cu sarea! Atunci, ca şi acum. De promisiuni o să se aleagă praful. V-aţi obişnuit să recurgeţi, nici măcar imaginaţie n-aveţi, la aceleaşi jocuri politicianiste, încercând să păcăliţi populaţia. Voi, cei din coaliţia guvernamentală, voi cei din Guvenrul CDR-PD-UDMR v-aţi mai angajat o dată răspunderea în faţa Parlamentului pentru o Lege a privatizării. Şi am văzut ce a ieşit. Am zis!
MARIUS TUCĂ
