Preşedintele Emil Constantinescu începe o nouă luptă. Nu contează deloc pentru domnia sa că le-a pierdut pe celelalte. Pe toate celelalte, începând cu lpta împotriva corupţiei şi terminând chiar cu cea împotriva sa. Ieri, la ora la care îşi făceau odinioară românii siesta, domnul preşedinte şi-a pus armura lui Cuza şi aerul doanei Zoe Petre, şi-a luat barba-n dinţi şi a apărut pe micul ecran. Mic ecran care face din ce în ce mai greu faţă apariţiilor din ultima vreme ale preşedintelui. La linia fierbinte n-a apărut Emil Constantinescu! În rest, a bifat toate celelalte producţii de televiziune. Dar hai să nu ne pierdem în amănuntele în care se pierde domnia sa şi să ne întoarcem de unde am plecat. Emil Constantinescu, fraţi români, a pornit “chiar acum” lupa împotriva birocraţiei. Era aşa de hotărât, ancorat, încât – daţi-mi voie să cred că la îngemănarea serii cu noaptea, a zilei cu întunericul, a lui Bill Clinton cu Monica – birocraţia nenorocita, şi-a făcut bagajele, aflându-se pe undeva prin apropierea graniţei. Vă daţi seama că în timpul ăsta corupţia se ţinea cu mâinile de burtă de-atâta râs. Căci Emil Constantinescu, în ultima perioadă, stârneşte îndeosebi râsul, în cel mai bun caz mila. Şi culmea ştiţi care este? Că discursul domnului preşedinte era corect, în toate lucrurile pe care le-a înşirat domnia sa că trebuie făcute sau mai bine spus trebuiau făcute. Pe buzele domniei sale însă ele devin golite de conţinut. Să dea Dumnezeu să ne înşelăm. Ştiţi ce mă deranjează în aceste apariţii televizate, şi nu numai ale preşedintelui? Faptul că ne crede proşti. Şi, în egală măsură, că domnia sa se crede alesul, omul providenţial pentru România. Tupeul – nu se numeşte altfel – cu care vine domnia sa, la mai bine de trei ani de la instalare, să ne spună ce e de făcut, cu aerul că “azi” e prima sa zi de lucru, că “ieri” abia s-a mutat la Cotroceni, tupeul acesta, spuneam, este absolut stupefiant. Ca şi când domnia sa era în zbor până ieri, având întâlniri zilnice cu aştrii, şI dintr-o dată a văzut lumină pe pământ, a coborât şi ne-a făcut hatârul, rupându-şi puţin timp din preţioasa plutire de deasupra lumii, pentru a ne spune nouă proştilor de rând care populează România, ce e de făcut.
Domnule preşedinte, după ce duceţi la bun sfârşit lupta cu birocraţia, cât mai aveţi timp, apucaţi de terminaţi şi lupta cu poporul român. Pe-asta cu siguranţă o s-o câştigaţi dumneavoastră, marele neînţeles!
