Găndisem şi concepusem "Recursul la Romănia" ca pe o campanie. O campanie care să se desfăşoare după un calendar precis cu reportaje şi imagini despre tot ceea ce inseamnă cu adevărat romănesc. Numai că odată pornită căutarea rădăcinilor de ieri şi de azi ale Romăniei, ne-am trezit in faţa unui tezaur care nu poate fi desluşit intr-o viaţă, cu atăt mai puţin intr-o campanie.
Festivalul "Tarafuri şi fanfare" reprezintă o idee care a incolţit tocmai pe parcursul acestei căutări a sinelui romănesc. El poate fi luat şi ca o declaraţie de dragoste pentru folclorul nostru, dar şi ca o povară. Povara celor care au prins gustul sevei ce curge prin viorile şi ţambalurile neamului romănesc, povara celor care au descoperit căt de adănc sunt infipte rădăcinile folclorului in sufletul nostru. "Tarafuri şi fanfare" este o demonstraţie a faptului nu numai că nu trebuie să ne reinventăm ca popor, dar avem şi o identitate pe care nu va putea să ne-o ia cineva vreodată.
