“Domnule prim-ministru, am înţeles că timpul nostru a trecut. Am înţeles că strategia economică pe termen mediu a României nu are nevoie de noi. Că am fost în toţi aceşti ani o piedică în calea reformei, că acordurile cu Banca Mondială şi Fondul Monetar Internaţional au avut de suferit din cauza noastră. Poate că e şi vina noastră că am crezut în luminiţele promise de trei ani încoace, riscând de multe ori – uneori am tercut pe roşu, alte ori am mers cu viteză nebună, am făcut şi depăşiri periculoase - în cursele făcute spre capătul tunelului. Dacă toate aceste concedieri, ca vârf de lance în lupta împotriva birocreaţiei la care suntem supuşi astăzi vor aduce o geană de lumină şi alta de speranţă populaţiei României, dacă toate aceste concedieri vor duce la îndeplinirea obiectivului economic principal al strategiei economice, şi anume perfecţionarea mecanismului de promovarea a creşterii economice, atunci noi, şoferii de la Palatul Victoria, noi şoferii Guvernului României, spunem şi facem asta pentru că nu vrem să figurăm în cartea de istorie ca fiind cei care au tras frâna de mână pe drumul României spre integrarea în Uniunea Europeană. Noi, şoferii Guvernului, lăsăm garajele, volanele, ambreiajele, portbagajele, virajele, demarajele şi vă mai lăsăm în seamă creşterea PIB-ului, o nouă filozofie a bugetului, noi ne luăm manivelele şI plecăm, rămăneţi dumneavoastră, domnule prim-ministru, cu reforma fiscală şi cu deficitul corespunzător prevederilor din tratatul de la Maastricht.
Noi ne-am laut manivelele şi-am plecat, domnle prim-ministru!”
