Undeva pe malul mării, se găseşte un aparat, un instrument, ca să nu-i zic o bâzdâganie, un fel de macara foarte înaltă având în vârf o cabină şi un elastic. Pe lângă maimuţe, cămile şi urşi, macaraua cu pricina a devenit una dintre marile atracţii ale Litoralului. Un prieten a fixat cu ochii vârful macaralei minute în şir, ca să vadă ce se întâmplă acolo, până a văzut ceaţă. Dar “cu ce se ocupă” de fapt, macaraua? Amatorii de senzaţii tari între noi fie spus, în România nu are rost să-ţi creezi singur astfel de senzaţii - pot, contra cost, să se arunce din cabina macaralei legaţi de-un picior cu un elastic special. La aflarea veştii că există o astfel de “sculă” pe Litoral, un prieten s-a arătat nerăbdător să vină s-o încerce şi asta în ciuda ameninţărilor mele cu tăiatul elasticului. Dacă pentru muritorii de rând macaraua este inaccesibilă, fie şi numai din cauza preţului, ea poate fi folosită cu succes în cazul guvernanţilor şi parlamentarilor Puterii. Tare mi-ar plăcea să-i văd pe-aceştia legaţi de un picior, de-o mână, de orice şi aruncaţi de sus, din vârful macaralei. Dacă se poate cu elastic, bine, dacă nu… Să trăiască şi ei măcar o dată senzaţia pe are cei mai mulţi dintre concetăţenii lor o trăiesc zi de zi. În rest, îl aştept pe prietenul meu să încerce macaraua, cu o foarfecă mare. Aaş cum îi voi aştepta şi pe reprezentanţii Puterii de la Bucureşti, care vor avea curiozitatea să o folosească.
P.S. Absolut stupidă declaraţia ambasadorului american la Bucureşti: “americanii au venit pe bune”. Ei, şi? La fel de stupidă şi transformarea zilei de 4 iulie, de către unii, în zi de sărbătoare pentru români. La macara, băieţi, la macara!
MARIUS TUCĂ
