Cei care au spus despre acţiunile NATO că reprezintă o agresiune împotriva Iugoslaviei, un stat suveran şi independent, au fost catalogaţi ca fiind comunişti. Deci, nu antioccidentali, ci pur şi simplu comunişti. La noi e des folosită expresia asta după ’89 încoace! De câte ori cuiva nu-i convine ce spui, te face automat comunist. Ziariştii din România care n-au găsit de cuviinţă să aplaude acţiunile “Alianţei-jandarmi” au fost acuzaţi că vor ca România să facă parte din Uniunea Rusia-Belarus-Iugoslavia. Independenţa ziariştilor români nu mai face doi bani când li se năzare unora care, până mai ieri, culmea, îşi plecau fruntea către vecinul de la răsărit, având gura plină de doctrină comunistă. Aşa au fost vremurile, unora nu le-a rezistat caracterul, altora li se umpluse pipota de socialism şi trebuia neapărat să se urce pe spinarea altora, altfel credeau că nu pot ajunge oameni. Ce a fost a fost. Iertarea vine de multe ori ca o binecuvântare. Însă ce ne facem cu climatul ăsta insuportabil din societatea românească? Climat care devine irespirabil de câte ori apare o teamă, un eveniment, care împarte societatea românească în două. De fiecare dată există un grup mic, agresiv, care se vrea a fi cel bun, cel înalt şi cel frumos, cel care are dreptatea de partea sa. Ceilalţi fiind, în opinia acestor domnui puţini, buni şi democraţi, nişte nenorociţi de antioccidentali, nişte comunişti. Domnii aceştia, care susţin Alianţa agresoare până în pânzele albe, adică până când Iugoslavia va deveni praf şi pulbere, în intoleranţa lor nu au îndoieli. Pentru ei totul este alb sau negru. Nu există nuanţe. Pentru ei îndoiala este o noţiune abstractă. De-aia şi vor să construiască o lume în care îndoiala să nu existe. Într-o astfel de lume nu pot trăi decât pietrele şi roboţii. Oamenii, nu există nici o îndoială, vor fi într-o astfel de lume nişte umbre. Atât.
MARIUS TUCĂ
