Luceafărul liberal

Partidul Naţional Liberal, aflat la momentul aniversării celor zece ani de la reapariţia sa în România se crede “Luceafărul politicii româneşti”. Ţărăniştilor le rămâne, dacă e să te iei după  liberali, steaua care a apus. Dar este PNL “Luceafărul politicii româneşti”? Dacă suntem răutăcioşi, uneori ni se mai întâmplă, şi ne uităm pe bolta politicii româneşti, putem poate doar cu ajutorul Observatorului Astronomic din Bucureşti să-i ochim pe undeva pe liberalii noştri. Imediat după decembrie 1989 liberalii promiteau a fi o stea, o forţă, însă următorii ani au fărâmiţat atât de mult PNL, aducându-l în situaţia de a fi mai întâi  Carul mare liberal, eşuând în cele din urmă în Carul mic. Ce-i drept, după '96 liberalii şi-au strâns rândurile, în afara sa rămânând veşnic nemulţumiţii, răzvrătiţii, Viorel Cataramă, Radu Câmpeanu şi Niculae Cerveni. Reîntoarcerea  aripioarelor la trupul mamă a adus mai degarbă unitate partidului şi nu forţă. “Luceafărul politicii româneşit” e recitat pe scena politică de doi-trei actori, şi ăia în tranziţia către profesionism, călcându-se deseori în foaier, pe picioare, mai ales cu ţărăniştii. Ţărăniştii cu care, în comparaţie, din nefericire pentru ei, pentru liberali, partidul străluceşte. O strălucire stinsă, cu şanse mici de a fi observată de populaţie, o populaţie care s-a săturat de CDR ca de mere acre. |n ceea ce priveşte afişarea liberalilor, la aniversarea celor zece ani, cu Emil Constantinescu, ce să spunem ca să nu fim acuzaţi că avem ceva cu şeful statului? Că afişându-te acum cu preşedintele României, când e căutat cu lupa prin sondaje, e un fel de “harakiri” politic? O vizită a liberalilor la mormăntul lui Ionel Brătianu făcea cât zece discursuri vii ale lui Emil Constantinescu la aniversarea celor zece ani. Cred că PNL i s-ar potrivi cel mai bine acum, în anul 2000, an electoral, sloganul: “Liberali din toate colţurile treziţi-vă!?