Jaful la români

Vai, ce jaf armat! Cu două alice, una boantă, cealaltă o vagaboandă! Vai de jafurile noastre! Cică un asemenea jaf n-a mai avut  loc din anii '50! Ce vorbeşti, Tanţo, ce spui, Costele? Jafurile care se  ţin lanţ din '89 încoace la ce categroie le băgaţi! Dacă n-au fost făcute cu puşti cu alice – aici mă îndoiesc, s-au făcut mutle “afaceri” cu pistolul pe masă - intră în altă categorie: jaful naţional. Doi adormiţi şi cu şoferul trei au pus şi ei la cale un  jaf, aşa, la o berică, şi toată ţara e-n picioare să vadă ditamai jaful. Ba i-am văzut pe unii cum făceau ei pe specialişiti, punând la cale o reconstituire de două parale, în timp ce al doilea făptaş, ca să nu mai vorbim de şofer, încă nu fusese prins.  Penibil, absolut penibil! Aici am ajuns cu moralul, asta e starea naţiunii, nici măcar de un jaf ca lumea “nu suntem” în stare. De trădare am scris şi altădată: nu suntem în stare să ducem una pănă la capăt. Trădăm iniţial, după care intrăm în pielea laşului care n-a văzut n-a spus, n-a trădat! Recunoaşterea trădării, dacă se va întâmpla să ducem vreodată una până la capăt, n-o s-o facem niciodată.Trăim cu toţii, ca martorii cei mulţi, un jaf naţional! Însă aşteptăm şi acum să apară la suprafaţă un singur jav individual. Altfel, într-o ţară în care jefuitorii fac legea, n-avem nici măcar un singur autor de jaf. Şi dacă nu-l vom găsi, o să fim făcuţi  neam de jefuitori. Şi ar fi strigător la cer pentru că, în fapt, suntem un neam de jefuiţi.