Întîiul vot al generaţiei contracronometru

Pentru ei e prima dată cînd merg la vot, sînt născuţi în 1990, au împlinit 18 (optsprezece) ani, fac parte din prima ge­neraţie liberă, prima generaţie născută după decembrie '89, au privit pînă acum lumea cu acea curiozitate a copiilor, fără să înţeleagă atît de multe lucruri, între­bînd şi primind arareori răspunsuri, fie n-a avut nimeni timp să le dea, fie n-a ştiut nimeni s-o facă, este o generaţie con­tracronometru această generaţie a anilor nouăzeci, o generaţie care s-a trezit în libertate şi a trebuit să-i supra­vie­ţu­ias­că, să înveţe să su­pravieţuiască neavînd de partea ei decît naşterea într-o lume liberă, adică aproape mai nimic, a fost o generaţie a tranziţiei care a trebuit să înţeleagă o dată cu noi ceea ce i se în­tîm­plă, o ge­neraţie cu şansă, dar în egală mă­sură o generaţie cobai, o generaţie pe care au experimentat părinţii, profesorii, dar mai ales viaţa, şi uite că acum această ge­ne­ra­ţie o să voteze, exerciţiul ei de a alege va fi pus în practică, e întîiul vot al gene­ra­ţiei contracronometru, el poate să fie cool, poate să fie un vot trendy, poate să fie oricum, important este că este, poate să fie la mişto, are mai puţin importanţă asta, important este că este, poate să fie un vot contra, contra ideii de vot şi, mai ales, împotriva lumii în care trăieşte, împotriva sistemului, cum la fel de bine poate să fie un vot pentru, pentru a ră­mîne în România, un vot pentru a crede în ea şi mai ales un vot pentru a crede în generaţia din care face parte fiecare dintre cei care votează pînă la urmă, să ai optsprezece ani şi să votezi pentru prima dată e poezie curată, o poezie naivă şi un vot idilic, dar poate fi aşa cum este, şi im­portant este că este, un vot care să în­cea­pă să schimbe şi să facă ţara în care tră­iesc mai bună, mai bună decît în cei optsprezece ani trăiţi şi împliniţi de ei, aşa că fie şi numai pentru întîiul lor vot există are un sens şi un rost.