Infernul din exil

La Graz, un bosniac s-a jucat de-a moartea cu niște localnici nevinovați. Imigrantul a apăsat nebunește accelerația mașinii și a secerat tot ce i s-a ivit în cale - copii, femei, bărbați, tineri și bătrâni. Victimele dementului se aflau la promenadă și nici prin cap nu le trecea că bolidul acela le va curma viața. Sau că le-o va schimba. Credeau cu toții în multiculturalismul lumii moderne și se desfătau în părelnica pace. Deocamdată, nu se știe motivul pentru care sceleratul a făcut zob atâtea suflete. Cică era cam violent, îi luase seama și nevastă-sa, și de aici interdicția impusă de justiție de a se apropia de propria familie. Plus nemulțumirile sociale care îl năpădiseră, mereu mai acute. Poate și dorul de casă, că așa se întâmplă în cazul balcanicilor plecați hai-hui, un șarpe li se încolăcește pe inimă și le soarbe bucuria. E boala pribegiei, însă oficialii de pretutindeni se feresc s-o spună pe șleau, n-ar fi prea corect politicește, chipurile. Surghiuniții ăștia goniți din țările lor nu se așază nicăieri cu adevărat. Umblă de colo-colo cu gândul la prispa natală și, uneori, o iau razna, le fuge mintea deodată și simt nevoia să-și urle statutul inferior. Câteodată cu pistolul ori cu mitraliera, alteori cu bomba sau cu limuzina turată la maxim. Migrația economică din ultimii ani a silit la depresie milioane de sărmani rătăciți pe te miri unde în căutarea unei prezent provizoriu. De fapt, totul stă sub semnul provizoratului în exil. Că exilați sunt și americanii ăia care își împușcă întruna semenii inocenți. Și ei s-au strămutat odată de nevoie – când n-au fost dezrădăcinați cu forța de prin coloniile africane ! –, sperând că dincolo de Ocean vor cunoaște bunăstarea și tihna. Curând, aveau să trăiască din plin coșmarul băjeniei, al pripasului umilitor și de aceea au pus mâna pe armă și au luat la țintă tot ce le ieșea în față, oameni pe care nu-i mai văzuseră niciodată. Străini ca și ei. Nu s-au lăsat impresionați nici de țipetele țâncilor, nici de spaima cuibărită în ochii gravidelor, nimic ! Surghiuniții au la îndemână doar drogurile și frustrările. Bălmăjelile propagandiștilor globalizării mă umplu de scârbă, vorbărie goală. Pământul seamănă tot mai mult cu un lagăr sortit cetățenilor fără patrie…
Și acesta nu-i decât începutul sfârșitului, exilul înseamnă dramă și tragedie, infernul însuși.