Vineri seara, primul ministru a suferit un infarct. Vestea s-a răspândit aşa de repede astfel încât toată presa aflase ceea cei se întâmplase premierului până când acesta să fie dus la spial. Ca de obicei, chiar dacă vestea a circulat aşa de repede, nici o sursă oficială nu s-a grăbit s-o confirme. Am spus ca de obicei, pentru că, de câte ori intervine o problemă de sănătate la cei mai importanţi oameni în stat, se naşte o secretomanie vecină cu nebunia. De la aghiotantul premierului şi până la purtătorul de cuvânt al guvernului, nimeni nu ştie nimic, toţi îşi pun fermoar la gură şi butoni pe limbă. Ca şi când înalţii demnitari ai ţării n-ar fi oameni. Ci un fel de supermani, care nu au voie nici măcar să tuşească, darămite să facă un infarct miocardic. De parcă ar fi o ruşine pentru ei, o dezonoare, faptul că s-au îmbolnăvit. Îmi aduc aminte că, acum câţiva ani, preşedintele Iliescu a suferit o intervenţie chirurgicală banală. Pentru cei din jurul său, acest fapt a fost echivalent cu o nouă revoluţie, lucru transmis şi opiniei publice. Aşa s-a întâmplat şi vineri seara. Cei din jurul premierului, din zel sau oportunism, încercau să-l proetjeze, chipurile, de curiozitatea presei. Presa asta rea, care era în stare să-l ia la întrebări pe premier chiar în situaţia în care se afla, în opinia celor din jurul său. Sau, şi mai rău, să-i scoată masca de oxigen. Premierul e şi el om. Şi, cu toate că econmia României a făcut mai demult infarct, sunt sigur că, fără acest zid din jurul lui, primul minisru ar fi simţit compasiunea concetăţenilor săi pentru suferinţa sa. Aşa, domnul Radu Vasile a avut parte doar de afecţiunea protocolară a colaboratorilor săi.
Am zis!
MARIUS TUCĂ
