După ce ieri am scris despre modul în care au înţeles oficialităţile să spună opiniei publice că premierul a avut un infarct. Astăzi, despre implicaţiile politice ale suferinţei primului minsitru.
Că Radu Vasile a fost soluţia de compromis la plecarea lui Victor Ciorbea, o ştie toată lumea. Ceea ce înseamnă că au existat destule forţe care n-au agreat chiar s-au împotrivit, numiri lui Radu Vasile în funcţia de prim-ministru. Şi acest lucru s-a văzut cât se poate de clar vineri seara şi în zilele următoare, când persoane interesate ca Radu Vasile să fie schimbat au început să se agite în acest sens. Desemnarea unui prim-ministru interimar se arăta ca fiind cea mai bună soluţie. Bolnav, Radu Vasile ar fi accepat înlocuirea sa, urmând să beneficieze de pe urma infarctului său cei care aşteaptă acest lucru, încă de la instalare. Scenariul prezentat mai sus este cât se poate de plauzibil şi se pare că lucrurile au stat chiar aşa. Ceea ce a deranjat cel mai mult în ideea desemnării unui prim-ministru interimar este faptul că nici nu se pusese exact diagnosticul lui Radu Vasile şi, deja cei interesaţi găsiseră muşterii pentru înlocuirea sa, inclusiv modul în care se va face acest lucru. Aşa se poate întâmpla numai la români. E vorba aia, din popor, care spune că “nici n-a murit omul bine şi deja sunt zece care i-au luat locul”.
Am zis!
MARIUS TUCĂ
