În vest soarele răsare, șomajul dispare

Telenovela turcească a pisicului șchiop, care la prânz ține bastonul pe dreapta și seara face șontâc-șontâc cu stângul, a fost bătută în ultimele săptămâni doar de policier-ul cu violul din Vaslui. Văzând aceleași imagini, realuate non-stop, în care șapte hăndrălăi grăbesc în șir indian pe lângă gardurile gospodăriilor, am avut o revelație. Desigur, faptele lor, așa cum sunt prezentate până în acest moment, sunt de-a dreptul cutremurătoare. Dacă însă intri puțin mai adânc în sufletul satului românesc al zilelor noastre, îți dai seama că pentru țăranii fără preocupari ancestrale, oportunitățile de umplut timpul sunt aproape zero.

Ce să faci toată ziua într-o cușcă cu câteva ulițe? Joci fotbal până te moleșește căldura. Te tragi la umbră până se termină vinul făcut de tăticu’. Mergi la berea de la bufet până te iei la bătaie cu alții. Pleci să te completezi cu o rachie, acasă la un prieten, până îți vine cheful de babardeală. Dacă n-ai o iubită stabilă, violezi ce găsești pe șanț, până vine Poliția. La secție (post) iscălești niște hârtii, pleci acasă, și o iei de la capăt. Viața plină de activități fără rost își reia cursul. Din păcate, asta se întâmplă în mii de localități încremenite de sărăcie. Lipsa unui loc de muncă duce invariabil la bețivăneală (pentru care se găsesc oricând bani), la ciomăgeli (pentru care se găsesc oricând amatori) și la viol (pentru care se găsesc oricând cretini), fie că vorbim de Moldova, Muntenia sau Oltenia.

Pentru cei care vor să-și schimbe acest stil primitiv de a supraviețui (și sunt treji în momentul lecturării acestui material) avem o veste nemaipomenită. În Transilvania, după ce în ultimii ani diverși producători străini au deschis nenumărate fabrici, se fac angajări masive. Toată mâna de lucru a fost angajată și șomajul aproape că a dispărut. Știu că pentru un vier ce-și plimbă bermudele de blugi (originali, de la Dragonul Roșu) prin Văleni, Aradul sună mai îndepărtat ca Barcelona, dar, dragi tineri fără serviciu și bă, violatorilor fără creier, acolo, pe lângă salariu, vi se oferă în plus cazare și două mese pe zi. Deci, față de ruptul oaselor prin cele străinătățuri, munca în Ardeal se anunță plină de avantaje: nu dormi sub poduri, nu mănânci din tomberoane și poți cere țigări în limba maternă.

Asistăm la un adevărat fenomen al relocării forței de muncă, spun specialiștii în resurse umane. Normal, după o asemenea știre, ar trebui să vedem căruțele de moldoveni, dobrogeni și olteni ridicând colbul de pe șosele într-un galop nebun spre Vest, cam cum s-a întâmplat în America secolului al XVIII-lea.Va fi greu, dar niciun lucru bun nu s-a făcut ușor. Toată lumea ar fi mulțumită cu o singură excepție, PSD-ul, care de 25 de ani se bazează exclusiv pe zonele sărace amintite și ai căror locuitori, o dată plecați de acasă, au votat exact invers.