In orasul acesta oamenii nu se uita in ochii tai. O fac doar la volan, in intersectii, cand te injura. In orasul acesta oamenii nu se uita nici macar la cer. Nu vad soarele, nu vad norii, nu vad stelele. In orasul acesta oamenii nu-si cunosc vecinii. In orasul acesta oamenii nu se cunosc intre ei. Sunt cu totii niste straini care parca s-au mai vazut undeva, candva, cumva. Poate in ambuteiajele de zi cu zi, in drum spre casa sau in drum spre slujba. Se privesc timid prin geam, trag cu coada ochiului in oglinzile retrovizoare si descopera ca nu sunt atat de singuri pe cat credeau. Acum, in orasul acesta, au timp sa se vada, cu telefonul la ureche sau, caraghiosi, vorbind la handsfree. In orasul acesta oamenii sunt singuri si prin parcuri cu copiii, cu bicicletele, cu cateii, cand se amesteca in harmalaia generala. In orasul acesta, oamenii stiu exact in ce directie merg, au drumurile lor care-i duc singure unde trebuie. Nu mai e ca la inceputul anilor ’90 cand inca mai orbecaiau, prea liberi ca sa stie incotro s-o ia. In orasul acesta indragostitii merg in mall-uri sau in cluburi, in discoteci. Parcurile, gradinile sunt pline cu bunici si nepoti. In orasul acesta nu se mai copilareste pe strazi si parca nici in spatele blocului "dupa blocuri" nu se mai intampla ce se intampla odata. In orasul acesta nu exista timp, nu exista parcari, nu exista ingaduinta. In orasul acesta s-au schimbat bordurile, iar trotuarele nu se simt nici ele prea bine. In orasul acesta exista nervi si nervosi. In orasul acesta sunt pusi la zid toti cei care n-au numar de Bucuresti. In orasul acesta toti au buletin de Bucuresti. Si nu le foloseste la nimic, nimeni nu se mandreste cu asta. In orasul acesta nu exista pasari. Nici vant. Si nici zmee. In orasul acesta nu mai are rost sa vina toamna. In orasul acesta...
