Grija lui Pleşu

La data de 4 aprilie, anul acesta, la Bucureşti, Fundaţia Manfred Worner a decernat premiile sale anuale pentru personalităţile şi instituţiile care au contribuit la efortul de integrare euro-atlantică a României. Printre cei premiaţi – un mare număr de ziare şi posturi de televiziune – s-a aflat şi fostul ministru de externe, domnul Andrei Pleşu. Domnia sa, ca şi ceilalţi premiaţi, de altfel, a primit diploma şi medalia chiar din mâinile doamnei Elfie Worner, văduva fostului secretar general al NATO, Manfred Worner. La câteva zile după manifestarea sus-amintită, domnul Andrei Pleşu a restituit “Diploma de Excelenţă” Fundaţiei Manfred Worner. Diploma a fost însoţită de o scrisoare a fostului ministru de externe, publicată la sfârşitul  săptămânii trecute de cotidianul Adevărul. Reproduc petnru cei care n-au citit scrisoarea cu pricina un scurt fragment care explica demersul domnului Pleşu: “Adevărul (prin D. Tinu, B. Chrieac şi C.T. Popescu), Jurnalul Naţional (Tucă et Co), Cotidianul (D. Diaconescu et Co.) au deschis, luni de-a rândul, un front anti-NATO isteric. Admit  că aveau dreptul să creadă şi să scrie ce vor. Dar că meritau pentru asta o medalie legată de numele lui Manfred Worner – asta mi se pare o glumă suspectă. M-aş fi aşteptat să-i văd refuzând, ca nişte bărbaţi onorabili, care îşi respectă opiniile. N-au făcut-o. S-au alăturat, nesimţitor, celor pe care i-au înjurat, bucuroşi de o distincţie în care nu cred şi pe care n-o merită. Dar asta e problema lor, a caracterului, a alcătuirilor lor sufleteşti'. Acum e lesne de înţeles ce l-a făcut pe domnul Andrei Pleşu să restituie Fundaţiei Manfred Worner premiul. Nu m-aş fi băgat în vorbă dacă n-ar fi fost amintit numele mei şi al ziarului Jurnalul Naţional. Mai întâi de toate am o veste bună pentru domnu' Pleşu, veste care, după ce va fi citită de domnia sa, va deveni în mod paradoxal, proastă. Iată vestea: Jurnalul Naţional  (Tucă et Co.) n-a primit nici un premiu, deci nici o diplomă, nici medalie din partea Fundaţiei Manfred Worner. E dreptul Fundaţiei să acorde premii cui crede de cuviinţă şi, chiar dacă ziarul al cărui director sunt nu s-a aflat printre numărul mare de ziare şi posturi de televiziune premiate, n-a protestat în vreun fel. Nici măcar prin vreo scrisoare. Vestea devine proastă pentru dumneavoastră, domnule Pleşu, pentru că pune la îndoială informaţiile ce le deţineţi şi, poate, modul în care aţi fost in format în perioada deţinerii portofoliului de externe de către subalternii dunmeavoastră. Aşadar, “n-am putut să refuz, ca un bărbat onorabil care îşi respectă opiniile”, premiul cu pricina, pentru simplu fapt că nu l-am primit. Din acelaşi motiv “nu m-am alăturat, nesimţitor, celor care i-am înjurat, bucuros de o distincţie în care nu cred şi pe care n-o merit”. Cât despre frontul anti-NATO isteric deschis, printre alţii, şi de Jurnalul Naţional (Tucă et Co.), adică despre problema noastră şi a domnului Andrei Pleşu, a caracterelor, a alcătuirilor noastre sufleteşti, în ziarul de mâine.