Graţiaţi-l pe generalul Stănculescu

Domnule preşedinte, chiar dacă la Cotroceni, unde există săli mari şi spaţioase, e cald şi bine ca-n orice palat care se respectă, nu ştiu dacă la Jilava, acolo unde este închis generalul Victor Athanasie Stănculescu, e la fel sau un pic mai rece, dar ştiu că locul său nu e acolo şi spun asta pentru că acum nouăsprezece ani, cînd avea piciorul pus în ghips şi nu ştiam încotro se îndreaptă România, acest general al armatei române îi urca pe Ceauşeşti într-un elicopter şi-i trimitea către nicăieri pentru ca trei zile mai tîrziu tot el să-i trimită spre moarte, ştiu, domnule preşedinte, că sînteţi ocupat, treburile ţării sînt multe şi grele, ştiu că n-aveţi timp pentru toţi şi pentru toate, dar ştiu la fel de bine că generalul Victor Athanasie Stănculescu, bătrîn şi bolnav, n-are ce căuta să fie închis cînd tocmai el, într-un moment crucial pentru existenţa noastră, s-a ocupat de libertate, de libertatea românilor, poate vă faceţi puţin timp între Crăciun şi Anul Nou să-l graţiaţi, să-i daţi şansa să-l judece viaţa în libertate, nu puteţi să lăsaţi lucrurile astfel încît, odată cu nerînduiala care s-a instalat pe-aici, la gurile Dunării, o nedreptate să fie anulată de altă nedreptate, cu atît mai mult cu cît e vorba de viaţa unui om, general al armatei române, şi poate de moartea lui, aşa că vă rog să-l graţiaţi pe Victor Athanasie Stănculescu pînă nu e prea tîrziu, că şi aşa e atît de nedrept.