Există nişte minţi care sunt activate în cazul declanşării unui război. Până în acel moment vegetează în aşteptarea unui nerv care să le pună în mişcare. Pesemne că şi minţile celor doi ofiţeri în retragere, unu-i Lexis, altu-i Ralph, care regândesc graniţele în Europa, intră în această categorie. Colonelul în retragere Ralph, de exemplu, spune că “suntem confruntaţi cu frontiere trasate de imperii europene între timp defuncte sau stabilite laVersailles. Cei care le-au trasat sunt demult dispăruţi, la fel şi imperiile. (Ei fiind vii, fireşte, îşi pot da cu părerea – n.a.). Cu toate că în prezent nu există nici un mecanism pentru a modifica aceste frontiere într-o manieră paşnică, ele vor fi schimbate, chiar dacă asta se va realiza prin forţă. Asta pune Ralph, care se vede, bănuiesc, având în mâini o foarfecă de vie cu care se joacă pe harta Balcanilor, tăindcu gândul la dispăruţi şi plastelină. Cred că e destul de chinuitor să ai nostalgia plastelinei din copilărie şi să te trezeşti, dintr-o dată, că regândeşti graniţele Europei.
În galeria marilor gânditori, să le spunem secesionişti sau “grăniţari”, se înscrie cu acelaşi succes şi doamna – câte poate suporta şi cuvântul ăsta – Emma Bonino, comisar european, care a luptat din toate puterile până mai ieri pentru federalizarea României. Azi, distinsa doamnă, membru marcant al Partidului Radical Transnaţional din Italia, care luptă pentru federalizarea Europei, a fost invitată să participe la cofnferinţa celor opt miniştri de externe ai statelor vecine cu Iugoslavia. De ce, probail că vă întrebaţi la un moment dat. Pentru a ajuta la “coordonarea măsurilor politice pentru stabilizarea regiunii în cauză”. Trăim perioada, e clar, a “grăniţarilor” Europei. Sprijiniţi cu arme de foc.
Am zis!
MARIUS TUCĂ
