Cică noi, români, nu suntem în stare să gestionăm crizele. Şi când spun noi, nu mă refer doar la mine şi la dumneavoastră, cititorii Jurnalului Naţional. Mă refer, mai ales la guvernanţi, la conducători. În primul rând ar trebui să vedem ce înseamnă gestionarea crizelor. Înseamnă că, după mintea mea, cineva ne oferă o criză, ca pe un cadou, noi o luăm în primire şi trebuie să o gestionăm, adică trebuie să avem grijă de ea. Cum să ai grijă de o crizăĂ Iată o primă întrebare. Pentru că una e să ai grijă de un copil, de o grădină, de o coaliţie, şi alta e să ai grijă de o criză. Ce să spun, avem şi noi, în sfârşit, o ocupaţie: gestionăm crize. Astăzi! Că mâine-poimâine, când se va alege praful de ţărişoara asta, von gestiona brize. Ace, brize şi accize! Sigur, sună pompos când le vorbeşti oamenilor de gestionarea crizei, poţi obţine şi aplauze. Însă, credeţi-mă pe cuvânt, expreisa nu ţine de foame şi mai ales nu are nici o legătură cu realitatea. Este ca şi când, în fundul gol fiind, te dai de ceasul morţii să explici că peştii exotici nu suportă apa sub o anumită temperatură. Avem un talent extraordinar să ne ocupăm de lucruri care n-au nici o legătură cu realitatea şi, mai ales să inventăm nişte false probleme. Şi nu oricum, ci declanşând adevărate campanii naţionale! Ţara arde şi baba se piaptănă, veţi spune. Nu, e prea puţin! Ţara arde şi baba se piaptănă pentru o operaţie estetică, care va fi făcută cu gândul la o nuntă cu un Făt-frumos al FMI sau al Băncii Mondiale, dacă s-ar putea. Dacă nu, acesta poate să fie şi de la Uniunea Europeană.
Cu gestionarea fuduliei, cu asta se ocupă reprezentanţii Puterii de la Bucureşti. Un paradox, dacă stai să te gândeşti că nici unul dintre ei n-are c…!
MARIUS TUCĂ
