Figură tristă

O colegă de-a mea, Lelia Munteanu, ziarul Adevărul, l-anumit “preşedinele tristei figuri”. Este vorba, v-aţi prins de preşedintele României, Emil Constantinescu. L-a numit aşa după ce vinerea trecută a apărut aproape două ore la TVR ca să explice ce se-ntâmplă cu noi, ce se-ntâmplă cu ţara. Nu mai are importanţă dacă l-a invitat cineva, dacă a fost trimis de Zoe Petre sau dacă pur şi simplu s-a autoinvitat. Cu această ocazie, candidatul Emil Cosntantinescu şi-a anunţat prezenţa mai des, de aici înainte, la TVR. Domnia sa dădea indicaţii preţioase despre cum să fie următoarele sale apariţii: ele trebuie să fie mai scurte, iar temele abordate să fie mai puţine. Domnul Emil se programează la TVR ca la dentist, ca să nu spunem ca pe propria sa moşie. Şi asta într-un an electroal, că până să ajungă la şaişpe procenet candidatul Emil Cosntantinescu a făcut pe preşedintele. S-a dat mai tot timpul când ascuns, când misterios, greu de abordat pentru tv. Ca să n-o mai lungim, omul era prea important şi noi nu ne-am dat seama, nu realizam atunci că-n fiecare noapte vorbeşte la telefon ba cu Chiriac, ba cu Blair. Prin urmare, domnul Hadjiculea, preşedintele TVR – ce a mai rămas din televiziunea asta- trebuie să-i spună candiadtului Emil să aştepte să înceapă campania electroală, cea oficială, pentru a fi invitat. Domnul Emil o fi înţeles că TVR este a lui şi a doamnei Zoe Petre şi, deci, poate să facă ce vrea. Eventual să-l bage pe Dorin Marian în locul desenelor animate, să mai apară şi el o dată pe săptămână la “Surprize, Surprize…” sau mai degrabă la “Iartă-mă”, unde să fie văzut de un popor întreg. Domnul Emil Constantinescu, ultimul candidat la Preşedinţie  al CDR, trebuie să înţeleagă măcar în ultimul ceas că apariţia la tv, pe banii cetăţenilor, trebuie plătită.  Candidatul Emil nu-şi poate permite să profite de contribuţiile milioanelor de cetăţeni care fac posibilă existenţa TVR doar pentru că aşa are chef domnia sa, să apară ore în şir la televizor. Mai ales că, spre dezamăgirea colegei mele de la ziarul Adevărul, domnul Emil nu mai este nici măcar “preşedintele tristei figuri”. Domnia sa a rămas, a ajuns doar o figură tristă sau, dacă vreţi, o tristă  figură.
Atât!