Femeia este ca un tren pe care îl aştepţi să vină în gară, dar el, însă, trece fără să oprească, un tren care dacă iei mersul trenurilor ai să vezi că nici măcar nu era trecut acolo. Nu, nu vă grăbiţi să mă condamnaţi, era doar o încercare de definiţie, daţi-mi voie să mai încerc. Femeia este ca o toamnă târzie în care nu s-au cules toţi strugurii. Nu, nu, nici definiţia asta nu e bună, o să fiu condamnat că EI îi cam place să tragă la măsea, mai lăsaţi-mă să încerc. Femeia este ultimul episod al unui film care nu s-a turnat încă. Hmm! Nici asta nu prea merge, o să se găsească voci feminine ce o să spună că ele nu sunt dispuse să treacă în viaţă prin văzul tuturor. Femeia este o câmpie întinsă-întinsă, pe care nimeni n-are voie să calce decât înflorind. Şi aici vor fi femei, mai cu frica lui Dumnezeu probabil, care o să spună că definiţia tinde să facă femeia o… femeie uşoară. Daţi-mi voie să mai încerc o dată. Femeia este o pasăre care merită, dacă nu e cuminte, să-i fie luat zborul. Ce spuneţi? Femeia, o pasăre? E prea multă poezie? Camaşa e, dar înţelegeţi-mă şi pe mine! Sunt şi eu om, am greutăţi, nu pot să scot definiţii, aşa, pe bandă rulantă. Deci, această ultimă încercare nu se pune mai lăsaţi-mă să încerc o dată. Ultima dată. Femeia este un copac în care şi-au făcut bârlog toate greutăţile vieţii! Ştiu, asta nu vă place! N-are nici un pic de poezie, e prea dură, v-am atins în punctul slab. De fapt, decât v-am încercat să văd cum reacţionaţi, v-aţi dat cu singuranţă seama. Femeia este o bucurie din care înveţi să mori frumos! Cum, nici asta nu v-a plăcut? Hai, că, acum chiar m-am enervat! Adică eu încerc să vă aduc un cadou şi voi sunteţi nişte mofturoase: aia nu vă place, aia e prea-prea, aşa şi pe dincolo. Bine! Femeia este cercei, glezne, parfumuri – Jardins de Bagatelle şi brăţări, rujuri, rochii, ochi, mărgele, farduri, inele, vopsea de păr, buze… na, poftim, acum vă convine? Cu toate astea din fericire, în continuare, femeia este… Bună dimineaţa şi la mulţi ani!
MARIUS TUCĂ
