Europa, te iubesc!

Nu ma intrebati care sunt primii pasi dupa aderare. Habar nu am! Nu ma puneti de-acum inainte sa-mi traiesc viata dupa manual. Ca la carte! Nu ma faceti sa cred ca aderarea asta este mai degraba un handicap decat un avantaj. 

Nu-mi sufocati libertatea cu tot felul de reguli care, vezi Doamne, sunt europene si trebuie musai respectate, reguli pe care nu le respecta nici oficialii de la Bruxelles. Nu ma puneti sa fiu mai european decat europenii, ca ma pierdeti de client, si piata flamanda va avea de pierdut. Nu ma obligati sa trec granita fara pasaport, doar cu buletinul. Buletinul mi-a fost furat, iar pasaportul nu se simte nici el prea bine. Sta sa expire! Acum mi s-ar parea supercool sa incerci sa treci fraudulos granita in Republica Moldova. Nu ma aratati cu degetul, pentru ca n-am topait de bucurie in noaptea de duminica inspre luni, noaptea integrarii.
Am avut sentimentul ca traiesc lasatu-secului si trebuie sa ma destrabalez inaintea unui post lung si greu. Oricum, cred ca o sa fie mult mai interesant postludiul decat erectia integrarii. Nu ma siliti sa dau buzna in Europa ca sa vad cat de egali suntem noi cu fratii nostri europeni. Nu vreau, pentru ca stiu cati ani mai trebuie sa petrecem ca sa trecem de la statutul de romani la cel de europeni. Pentru ca e pielea a dracu’ pe noi, o sa mai dureze ani buni naparlirea noastra. Si, mai ales, nu ma obligati sa va spun cu ce usi deschise ne asteapta Europa. Nu e nici locul, nici momentul! Asta si pentru ca acest coltisor este interzis minorilor care n-au trecut de prima tinerete.
Europa, te iubesc!