Euromoneda şi viaţa

De la începutul anului încoace o grămadă de analişti, care mai de care cu simţul realităţii mai dezvoltat, vorbesc încontinuu despre mondea “Euro”.  La radio, la televizor, prin ziare se risipesc atâtea cunoştinţe despre mondea “Euro”, despre “spaţiul european”, “virtuţile monetarismului’, în timp ce foamea devine moneda de schimb pentru cei disperaţi, moneda de schimb cu care trec dicnolo, pe cealaltă lume. Ieri dimineaţă, în trecere prin Târgu Jiu, am cumpărat toate ziarele. Inclusiv pe cele locale.  Mă aşteptam ca în acestea din urmă mai ales, să văd pe pirma pagină ample relatări, comentarii despre greva din Valea Jiului. Două dintre cotidiane, trebuie să recunosc prezentau pe larg, încă de pe prima pagină, conflictul din Vale. Al treilea,însă, n-avea nici un cuvinţel pe prima pagină despre Miron Cozma şi ai săi ortaci. În schimb avea un editorial întins pe jumătate din pagina întâi despre moneda “Euro”. “Europa devine o realitate a schimbării, iar moneda  poate şi trebuie să conducă nu numai la revirimentul pieţei financiare, dar şi la o necesară schimbare a realităţii!”, scrie editorialistul, chiar lângă o făclie sau furnal?, aflat pe fronstispiciul ziarului. La radio, cel naţional, între două ştiri despre mineri se vorbeşte despre “Euro”. Moneda “Euro”. Se dezbate problema pe toate efeţele, pe toate dungile. Teorii savante, comentarii filosofo-economice fac difuzorul radioului să tremure, ascultătorii tresar vrăjiţi cum moneda “Euro” le intră-n casă şi se transformă într-o bucată de pâine cu colţuri tari. Tot la radio, imediat după ce “Euro” s-a învârtit în aer aruncată de redacotrii postului respectiv, e difuzat un reportaj despre o cârcimă nenorocită în care oamenii stau în picioare, în frig şi beau o cinzeacă. Reporterul  îl întreabă pe unul dintre clienţi: “Cum puteţi să staţi aici în condiţiile astea?” Clientul, europeanul, a răspuns: “Noi toată viaţa am fost obişnuiţi să trăim aşa, în mizerie. Şi uite unde am ajuns!”

Trăiască mondeda “Euro”, trăiască şi poporul!

MARIUS TUCĂ