Săptămâna trecută, unul dintre sătenii doljeni, Fănică al lui Bobocel, e moţionat la culme că dă mâna cu un şef de stat, a strigat: „Ura! Să trăiţi, tovarăşe preşedinte!” Să ne trăiţi, să ne trăiţi, mult stimate domnule Emil Constantinescu! Am în ţeles într-un târziu, mai bine acum decât niciodată, că rolul dumneavoastră în fruntea statului nu e unul oarecare, ci unul istoric. Într-o Europă care-şi linge cicatricile de ieri sau de azi, trebuia să există un preşedinte care să spună lucrurilor pe nume, un preşedinte pe care zona să-l transforme în lider. Că, dacă te uiţi în jur, n-ai pe cine să alegi pentru a-i încredinţa misiunea istorică - vedeţi, încet-încet, înţelegem şi noi, ziariştii de rând – de a aduce stabilitatea şi pacea de la Sofia la Belgrad, de la Budapesta la Chişinău ş.am.d. Şi atunci, dumneavoastră sunteţi singurul care să călăuziţi aspiraţiile şi speranţele a milioane şi milioande de europeni consideraţi de unii ca fiind de mâna a doua. Sub conducerea dumneavoastră trebuie revăzute şi adăugite revoluţiile, războaiele care s-au întâmplat în zonă. Au fost sau n-au fostĂ A sosit clipa rescrierii istoriei de o mână prima, forte, care să dea noi în ţelesuri şi semnificaţii unor întâmplări care până mai ieri fuseseră prost înţelese. Dumneavoastră sunteţi liderul care să facă asta. Am văzut că aţi şi început această misiune deloc uşoară, spunând că evenimentele din decembrie ’89 „nu au fost o revoluţie”, pentru că „o revoluţie” nu înseamnă doar schimbarea conducătorilor. Adevărata revoluţie, am înţeles de la dumneavoastră, se va produce în această toamnă, o dată cu adoptarea legislaţiei proprietăţii. Aşa, domnle preşedinte, luaţi revoluţiile la mână, puneţi-le unde le e locul, spuneţi-ne dacă istoria le mai vrea, le mai sportă! Aş avea totuşi o rugăminte: începeţi cu cea din ’48. Şi încă ceva: spuneţi-le revoltaţilor din ’89 să dea înapoi certificatele de revoluţionar. În acelaşi timp, aveţi mare grijă, domnule preşedinte, cu revoluţia asta pe care vreţi s-o înfăptuiţi acum, în toamnă! Să nu se nimerească tot în decembrie pănă la urmă. Ştiţi cum e vorba aia: gura păcătosului!...
MARIUS TUCĂ
