Era greu de crezut până mai ieri că şansa unei ţări poate să stea într-o eclipsă. O eclipsă de soare. Deunăzi, şansa a devenit realitate, pentru că eclipsa se va putea observa cel mai bine de pe teritoriul României. Poate că aşa ne e dat nouă, românilor , să renaştem de pe urma câtorva minute de întuneric, minute în care soarele va fi ascuns. Pentru că după eclipsă, războiul din Iugoslavia, spun unele voci, va aduce la rândul său beneficii României. Dar, doar după ce el se va fi terminat. Nu mai departe de alaltăieri, un consilier prezidenţial ne arăta cu băţul pe hartă cât de mult va avea de câştigat România după terminarea războiului, atunci când se va trece la reconstrucţia Iugoslaviei. Se pare, însă, că ne-am bucurat prea deverme, cel puţin pentru eclipsă. Dacă înainte de război se vorbea de un număr impresionant de turişti care vor vizita România pe perioada eclipsei, astăzi autorităţile române se tem că nu ne vor vizita mai mult de 20.000 de turişti. Nu are de gând să rişte nimeni o vacanţă în România, adică într-o ţarălângă care se desfăşoară un război, chiar dacă există şansa unică a urmăririi în direct a unei eclipse. Ceea ce înseamnă, până la urmă, că o eclipsă o “eclipsează” pe alta. Sau, mai corect spus, ce puteam câştiga de pe urma eclipsei pierdem din cauaza războiului. Mi-e teamă că nici de pe urma războiului România nu va câştiga nimic. Mi-e teamă că renaşetera unei ţări ca România poate sta într-un răsărit de soare, nicidecum într-o eclipsă, într-o solidaritate de suflet, nu într-un război.
MARIUS TUCĂ
