Anul acesta e anul eclipsei. Eclipsa de soare a lumii “se va vedea” cel mai bine din România. La început, autorităţile române, factorii de decizie, cum le place să li se spună, vedeau în eclipsă o vacă bună de muls. Sau, dacă vreţi, un viţel gras care, bine legumit, să ajungă unei ţări întregi măcar pe o măsea. Ne şi vedeam scoşi la liman pe spinarea întunericului. Până una-alta, singura afacere care pare să meargă este cea cu ochelarii de eclipsă. Eu nu cred că pentru acest eveniment e nevoie de vreun fel de ochelari. Ba, mai mlt, mi se pare ciudat ca în momentul “dispariţiei” soarelui să-ţi pui ochelarii. E ca şi când ţi-ai scoate slipul înainte de a intra în mare. Dar, mă rog, fiecare poartă pe timpul eclipsei ce vrea şi cum vrea, inclusiv ochelari. Eu cred că perioada eclipsei de soare, foarte scurtă de altfel, trebuie trăită ca şi când imediat după aceea începi o nouă viaţă, intri într-o nouă stare, ca şi când te afli la începutl unui nou drum. Sau, dacă vreţi, ca pe momentele premergătoare unui an nou. Va fi un Revelion al vieţii, aşa cum noaptea care ne va conduce în anul 2000 va însemna un Revelion al timpului. Eclipsa de soare trebuie trăită ca o poveste de dragoste, ca o beţie a inimlor împerecheate în urma unui joc. Trebuie inventaţi licuricii de eclipsă, dacă nu cumva ei există. Bine ai venit eclipsă de soare! Ca o izbăvire a luminii. Ca o renaştere a ei. O nouă lumină renăscută din pântecele întunericului!
MARIUS TUCĂ
