Rar am vazut o echipa din Romania care sa joace asa cum a jucat Steaua miercuri seara pe Santiago Bernabeu in meciul cu Real Madrid. Cu doua saptamani in urma vazusem o echipa timorata, o echipa care intrase deja invinsa pe teren, o echipa complexata si redusa la tacere de vedetele Realului. Miercuri seara am vazut-o pe Steaua metamorfozata total, am vazut o echipa cu atitudine, agresiva, o echipa cu tupeu, o echipa care a crezut in sansa ei si s-a batut pana-n ultima clipa. Jucatorii romani au uitat ca-n fata lor se afla superjucatorii de la Real Madrid, galacticii, si au jucat "de la Real la Real", vorba comentatorilor, cu adversarii lor. Am asistat asadar la "momentul zero" al fotbalului romanesc. Si, cand scriu asta, ma refer doar la fotbal, la fotbalul romanesc in Europa, la fotbalul adevarat, fara aranjamente, fara culise, fara blaturi, fara nimic altceva, doar la fotbalul in sine! Este pentru prima data dupa ’89 cand cred ca se poate. Nu numai ca Romania merita cel putin o echipa in Liga Campionilor, dar de-acum putem nu numai sa visam, ci si sa credem in sansa noastra. A demonstrat acest lucru Steaua, si nu cu oricine, ci cu Real Madrid. Jucatorii Stelei n-au mai avut motive sa alerge la finalul jocului dupa Stelele Realului pentru a face schimb de tricouri. Tricourile imbracate miercuri seara de jucatorii nostri au devenit ele, la randul lor, tricouri de colectie. Sigur, pana la urma am pierdut, dar, cu toate astea, Dumnezeu a fost de partea noastra, ne-a ocrotit, inclusiv poarta, in fata adversarilor, dar nu s-a gandit nici o clipa ca trebuie sa ne apere de noi insine. Cu alte cuvinte, miercuri seara, chiar daca am pierdut, Dumnezeu a fost roman!
