Din când în când îşi face apariţia prin politică doamna Ana Blandiana. După câte ştiţi, formaţiunea pe care o conduce distina poetă, Alianaţa Civică, a părăsit Convenţia Democrată. Zilele trecute, când ar fi trebuit ca nişte ţărănişti tineri să se întâlnească pentru discuţii cu nişte ţărănişti, doamna Ana Blandiana a făcut o propunere de strategie pentru alegeri. Şi anume, formarea unui pol puternic al dreptei care să cuprindă PNŢCD, PNL, UFD şi ANCD. Preocuparea doamnei Ana Balndaiana vizează ca PDSR să nu ajungă iarăşi la putere. Preşedintele ţărănist, Ion Diaconescu, i-a răspuns destul de sec poetei la propunera făcută: „Alt cadru organizat pentru dreapta nu văd, altul decât CDR”. În plus, UFD şi ANCD sunt, în opinia lui Ion Diaconescu, un partid şi o formaţiune care s-au despărţit de bună voie de CDR. Pe fondul acestor declaraţii – care, între noi fie vorba, sunt nişte pieptănături ale babei care trăieşte într-o ţară ce arde – Uniunea Forţelor („mici”) de Dreapta şi-a umflat pieptul prin vocea copreşedintelui Adrian Iorgulescu: „UFD este axul în jurul căruia se poate consolida un nou front al dreptei, capabil să blocheze ascensiunea stângii. Ba mai mult, liderul UFD nici nu vrea să audă de întoarcerea formaţiunii pe care o conduce în CDR, respingând categoric şi fuziunea cu PNŢCD sau PNL. Toată agitaţia asta pleacă, dacă-mi permiteţi, de la cel care a vorbit de izolarea PDSR, aruncând piatra în băltoaca politicii româneşti. Ceea ce te pune în situaţia să-ţi faci cruce este felul în care cei de la putere pun problema. Ei vorbesc necontenit, sunt preocupaţi nevoie mare de droblu de sare – venirea PDSR, a stângii la putere - în loc să vadă dacă mai e ceva de salvat din ţara asta. Nu, ei visează strategii, alianţe, îşi conjugă eforturile nu pentru a trece de toamna asta, de exemplu, care se anunţă fierbinte, ci pentru a învinge – a se citi izola – PDSR în anul 2000. E incredibil, dar adevărat ce grijă îi penetrează pe politicienii Puterii.
MARIUS TUCĂ
