Ţie îţi datoram mândria pe care o trăim astăzi când tipărim Jurnalul Naţional cu numărul 2.000. O mândrie a ta şi a noastră, clădită pe sacrificii împărţite frăţeşte între voi, cititorii, şi noi, ziariştii redacţiei Jurnalului Naţional. Când ieri ne lăsam fotografiaţi cu ocazia acestui număr anievrsar, mi-am adus aminte de o altă imagine asemănătoare, de o fotografie făcută la începuturile Jurnalului, cu aproape opt ani în urmă. Eram o mână de oameni, sau mai degrabă de copii, de adolescenţi, mai degrabă frumoşti, mai degrabă nebuni, porniţi pe un drum care, cine s-ar fi gândit atunci, continuă şi astăzi.Tuturor colegilor şi colaboratorilor Jurnalului Naţional din aceşti ani trebuie să le mulţumesc. Mulţi dintre ei s-au format aici ca ziarişti, ocupând astăzi poziţii importante în mass-media, Jurnalul Naţional dovedindu-se o adevărată şcoală de gazetărie. Ce a fost a fost. Fiecare număr de ziar reprezintă un nou început. Clipele de bucurie şi bilanţ trec ca şi când n-ar fi fost. Numărul 2.000 al ziarului n-ar mai avea nici o importanţă, nici o greutate fără numărul 2001. Punem punct aici şi o luăm de la capăt într-un efort pe care-l trăim zi de zi, un efort pe care vi-l împărtăşim într-o bucurie fără preţ: bucuria nebună de a ne face meseria. A fi ziarist în ziua de astăzi înseamnă a fi condamnat la sacrificiu, înseamnă a trăi libertatea pentru oameni până la ultima picătură de sânge. Este definiţia noastră de a fi pentru tine, dragă cititorule.
MARIUS TUCĂ
