Continuă scandalul declanşat o dată cu dezvăluirea făcută de Ion Cristoiu la ANTENA 1. Dezvăluirea care arăta fără putinţă de tăgadă că Emil Constantinescu a folosit în campania electorală din '96 documente furate din Ministerul Afacerilor Externe. Marţi, înrebat dacă Dumitru Ciauşu, actualul ambasador al României la Paris, ar fi putut sustrage documentele din MAE, Teodor Meleşcanu a răspuns: “Da, ar fi putut să le sustragă. Putem să-l bănuim pe Ciauşu. La vremea respectivă, n-am avut dovezi care să arate acest lucru. Mi-ar fi făcut plăcere să-l dau afară din minister chiar eu, cu mână mea”. Trebuie să le spunem cititorilor noştri că Dumitru Ciauşu a fost promovat de preşedintele Emil Constantinescu în funcţia de ambasador al României la Paris. Era un om nou, nu-i aşa, servise, aflăm din presă, sub regimurile Dej, Cauşescu şi Iliescu. Ce mai conta încă un regim pretins ăl mai democrat, regimul Constantinescu. Dar aceste aspecte ale scandalului legat de documentele furate din MAE au, la urma-urmei, mai puţină importanţă. Opinia publică trebuie să afle cine a furat documente strict secrete din arhiva MAE, documente folosite de un candidat în campania electorală pentru Cotroceni. Însă, Parchetul nu dă semne că acest lucru va fi posibil prea curând. Ar face bine Parchetul General să-l întrebe pe domnul preşedinte Emil de unde a primit documentele. Nu cred că şeful statului îşi va permite în faţa Parchetului ce-şi permite prin purtătorul de cuvânt, adică să spună că documentele au fost trimise singure, ca proastele, la sediul campaniei sale electorale. Dacă domnul preşedinte îşi va permite să se joace în acest fel cu Parchetul şi cu legile statului atunci ne putem lua adio de pe acum de la aflarea adevărului legat de documentele furate din MAE. Zilele următoare vor aduce, cu siguranţă, noi elemente despre felul în care au fost furate documentle strict secrete. Fie şi numai pentru că trădarea nu mai trebuie să fie una din ruşinile importante ale românilor.
