De la Popescu Oricum Anton la Anton Înoricefel Anton

Uitaţi-vă la noul ministru al Educaţiei, priviţi cu atenţie bărbiţa, barbişonul, ce-o fi, ale domniei sale, cum se albăstreşte când vorbeşte cu guriţa primului-ministru, uitaţi-vă cum se gudură pe lîngă binefăcătorul său care l-a numit în funcţie, scoţîndu-l din anonimat şi băgîndu-l direct în rahat, nefericitul, preanefericitul ministru al Educaţiei, Anton Anton, a uitat că e dascăl de îndată ce s-a văzut în fotoliul puterii, toate argumentele cu care ar fi venit pînă mai ieri în faţa Guvernului din postura sa de dascăl au devenit astăzi contraargumente, uitaţi-vă la el cum zîmbeşte în stînga şi-n dreapta în faţa camerelor de vederi, uitînd că problema profesorilor e una dramatică, acum, dumnealui, ca un bufon al “regelui”, repetă papagaliceşte lecţia învăţată de la tizul său Anton Oricum Popescu, el Anton Înoricefel Anton, neştiind că el nu se supune unei legi a Parlamentului, dar asta îl face mai de neclintit, a fost paraşutat acum cîteva zile dintr-o întîmplare nefericită şi deja se plimbă ţanţoş prin şcoli, prin cancelarii, prin clase, în loc să se ascundă sub o catedră şi s-o zidească, să nu-l mai vadă elevii, profesorii, lumea, în general, uitaţi-vă cum defilează cu sufletul lui de servitor ca să capete osciorul unui singur om şi dispreţul întregii ţări, ceea ce pînă la urmă pentru o slugă e mai important şi decît bacşişul pe care o să-l dea premierul Anton ministrului Anton, şi, dacă-mi permiteţi o urare pentru începutul şi sfîrşitul mandatului acestui Anton, să-i toarne toţi elevii şi profesorii în curtea de la minister beton…