D-ale lu Trăienică

Subsemnatu Băsescu Traian, care am activat în funcţia de preşedinte al Romȃniei (hă hă hă hă!), care am apărut şi la televizor, deoarece am fost, sînt şi voi fi o persoană foarte importantă, doresc să se ştie că mie-mi place la vilă la Gogol, cu următoarele adnotări, două punte, cu liniuţă de la capăt: unu) să fie mai mare, că nu pot să respir, mă-mbolnăvesc de claustrofobie, vă pierdeţi preşedintele vostru drag, că unu’ aveţi, aveţi şi voi grijă de el; doi) am adus, de încercare, două animale dragi mie, calu şi ursu, în mărime naturală, deoarece aş vrea să văd cît spaţiu ocupă în acea grădină meschină pe care voi o numiţi…. ăăăăăă…. grădină…., deoarece sînt iubitor de animale şi deci; trei) nu pot să dau nici o tură cu bicicleta în sufragerie, ceea ce mie personal mi se pare impardonabil, pentru că prietenii mei, ţiganii, au nişte castele impresionante şi acolo poţi să dai ture cu bicicleta şi asta.

Avînd în vedere toate cele menţionate mai sus, rog să luaţi în cosiderare şi faptul că nu există un dormitor birou de serviciu, unde să mă încui cu cine vreau io, să-mi stea pe birou cine vreau io să-mi stea şi iar nu e bine. “Nu ştiu dacă-i bine”, ca să mă citez pe mine. Hă hă hă hă hă! Aştept soluţionarea cazului. Nu ştiu, ori dărîmaţi vila şi-mi faceţi alta mai mare, ori nu ştiu, vă priveşte, mie nu-mi place aici şi nu-mi place şi dacă nu-mi place, nu-mi place. Punct. Sau nnu, semnul exclamării.

Ce-am fost şi ce-am ajuns! Io, preşedintele Romȃniei, care am, vorba aia, am ajuns să dorm pe coclauri. Vorba cîntecului, “de la sticla cu parfum, am ajuns să dorm în drum”. Of, of, măi, măi. Rog, puţină responsabilitate, puţină decenţă, că io poate mîine dorm pe bancă în parc. Dacă nu aveţi responsabilitate, atunci măcar puţină milă. Puţină milă pentru un om care s-a sacrificat pentru ţara asta de c.cat, în care eu sînt cel dintîi. Ȋn numele tuturor pensionarilor pe care-i reprezint, rog urgentarea cazului meu, că, pe bune acuma, io pe bancă-n parc nu dorm!

Eu sînt Băsescu Traian, care am apărut şi la televizor. Şi aşa aş vrea să mor. Pam pam!

P.S.: Să fiţi voioşi şi fără frică. Eu vă salut… Trăienică. Hă hă hă hă hă!